Ce poți să faci dacă ai uneori gânduri sinucigașe?

Întrebare: „Datorită izolării am început să am gânduri sinucigașe. Cum le pot diminua?” sau „Ce poți să faci dacă ai uneori gânduri sinucigașe?”

În general, o astfel de întrebare provoacă reacții precipitate, așa că hai să respirăm adânc împreună și să luăm lucrurile pe rând. Am primit deja a doua oară întrebarea aceasta în întrebările anonime trimise de tineri în inbox-ul In a Relationship – dar cu siguranță ele apar în mintea multor tineri, mult mai des decât ne putem închipui.

Cum niciuna dintre cele două întrebări nu ne oferă și un context, va trebui să analizăm mai multe scenarii. Te rog să ai răbdare să citești răspunsul acesta lung până la final. Nu se știe niciodată când vei avea nevoie de astfel de informații.

Gândurile de suicid pot avea mai multe cauze, iar pentru diminuarea lor trebuie să adresăm cauza specifică sau cumulul de factori care contribuie la apariția lor. Vom avea trei categorii mari, descrise mai jos, dar mai întâi să vedem care e contextul.

Adolescența este perioada în care majoritatea oamenilor încep să confrunte conștient ideea mortalității umane, iar preocuparea pentru moarte e destul de răspândită în rândul tinerilor. De fapt, preocuparea asta este cât se poate de normală și ar fi cu siguranță mai răspândită și la vârste mai fragede, dacă adulții din jurul copiilor nu ar fi atât de speriați de gândul morții și nu ar dezvolta, majoritatea, mecanisme de adaptare bazate pe negare, reprimare și evitare.

La fel ca și în cazul întrebării „De unde vin copiii?”, întrebările care se referă la moarte îi panichează pe adulți. De multe ori, ca să iasă din încurcătură și crezând că îi protejează pe copii, aceștia răspund cu tot felul de povești nerealiste (vezi legenda berzei care aduce bebelușii) sau amână pe termen nedeterminat răspunsul, cu replici de genul „O să înțelegi când o să crești”.

Gândurile unui creier curios, în căutare de răspunsuri

Curiozitatea este cel mai important instrument al creierului în copilărie, iar nevoia de a înțelege este printre cele mai valoroase și trainice motivații umane.

 Așadar, uneori, o parte din gândurile despre moarte sau sinucidere pot fi scenarii generate de un creier curios, aflat în căutare de răspunsuri. Trebuie să luăm în cosiderare faptul că, în adolescență, creierul încă nu are capacitatea de autoreglare emoțională a unui creier adult. Asta înseamnă că gândurile care explorează propria moarte ar putea să fie interpretate ca semnale de alarmă, chiar dacă adolescentul nu își dorește cu adevărat să moară sau să își facă rău, ci doar explorează „Cum ar fi dacă…”

Astfel de gânduri îi fac pe mulți adolescenți să trăiască un disconfort puternic, să se sperie și să se considere anormali, chiar dacă nu fac decât niște eforturi firești de a înțelege lumea în care trăiesc.

Corelația cu atitudinea adulților

De cele mai multe ori, reacția de disconfort și teamă despre care vorbeam mai sus apare în directă corelație cu atitudinea adulților din viața copiilor / tinerilor(părinți, bunici, profesori etc.). Felul în care adulții vorbesc / se comportă apropo de moarte, în general, sau apropo de preocuparea adolescentului pentru ideea morții dau tonul interpretărilor pe care le fac apoi și adolescenții.

De exemplu, dacă cineva de pe o poziție de autoritate (părinte, profesor) îți spune că nu e normal să te gândești la asta, îți cam vine să crezi. Dar nu e neapărat și adevărat, mai ales dacă persoana respectivă nu a stat cu tine de vorbă, ca să înțeleagă ce te face să ai astfel de gânduri, cum se formează ele, când apar, ce imagini evocă și care este încărcătura lor emoțională.

Pandemia și gândurile despre moarte

Din păcate, în contextul pandemiei, mulți părinți au jucat „cartea morții” în conflictele cu copiii și adolescenții rebeli, cărora le-a fost greu să accepte restricțiile și izolarea. Argumente de genul „Dacă nu stai în casă putem să murim cu toții” au tot fost rostite în repetate rânduri și uneori chiar strigate, fără alte discuții de securizare emoțională. Astfel de mesaje afectează puternic psihicul oricui – nu doar al copiilor.

Și, până la urmă, e normal să ne gândim la moarte mai mult ca oricând, căci s-a nimerit să fim contemporani cu prima pandemie mondială din era internetului. Știrile despre infectări și decese ne lovesc constant din toate părțile, chiar și la un an distanță de debutul pandemiei.

În general, este bine să ne menținem informați. Este indicat și să verificăm informațiile cu impact emoțional puternic, pentru a nu ne lăsa pradă dezinformărilor și manipulărilor care circulă pe rețelele sociale. Dar și consumul de știri trebuie să aibă niște limite clare, căci ele pot declanșa o mulțime de temeri, anxietăți și angoase existențiale la oameni de toate vârstele, nu doar la tineri.

Gândurile și scenariile de sinucidere

Pe de altă parte, gândurile de sinucidere pot să apară și ca răspuns la dificultățile și problemele cu care se confruntă oamenii. La adolescenți, însă, aș vrea să subliniez diferența între următoarele două categorii:

Gândurile de sinucidere ca scenarii de răzbunare – Sunt cele care apar atunci când adolescenții se regăsesc în mijlocul unor conflicte cu persoane importante din viața lor – figuri investite cu autoritate sau atașament (părinții sau familia, iubitele și iubiții, cei mai buni prieteni etc).

Adolescenții care se simt furioși, dezamăgiți, nedreptățiți, răniți, neînțeleși, lipsiți de importanță sau ignorați ar putea dezvolta diverse scenarii de sinucidere pentru simplul fapt că, în aceste fantezii, oamenii care le fac rău și-ar putea da seama de cât de mult au greșit și ar regreta – echivalentul unui fel de pedeapsă aplicată în imaginația adolescentului.

Gratificarea pe care o primește creierul atunci când dezvoltă astfel de fantezii este cumva „mângâietoare” și reparatorie. Totuși, ele pot deveni foarte periculoase pe un fond de impulsivitate tipică creierului adolescent, căci pot duce la gesturi autodistructive, chiar dacă adolescentul nu își dorește cu adevărat să moară, ci doar să scape de suferință.

Atunci când sunt tratați cu dispreț sau ridiculizați de ceilalți, adolescenții sunt în pericol să transforme aceste fantezii în tentative de sinucidere. Tocmai de aceea, este important ca aceste gânduri să fie discutate cu cineva de încredere sau cu un specialist, care poate să adopte o atitudine potrivită pentru o astfel de discuție delicată.

Gândurile de sinucidere ca scenarii de eliberare – Sunt cele care apar atunci când adolescenții trăiesc abuzuri fizice sau emoționale recurente și se simt blocați, fără nicio șansă de a scăpa. Vorbim aici despre:

• relația adolescenților cu familia – violența domestică este cel mai frecvent corelată cu depresia și anxietatea ca tulburări psihice ce pot apărea la orice vârstă. La copii și adolescenți, însă, simptomele sunt oarecum diferite și uneori suferința lor poate scăpa neobservată chiar și de cei care locuiesc sub același acoperiș.
• relația adolescenților cu alte persoane semnificative – parteneri de cuplu, prieteni, colegi de școală, vecini (dar în varianta online pot fi și necunoscuți), care îl abuzează emoțional și fizic în mod constant (umilire, bullying și cyberbullying, revenge porn, trolling etc).

Sentimentele de singurătate, rușine, inadecvare, vinovăție, neputință și lipsă de speranță pot să ducă la apariția gândurilor de sinucidere. Aceste fantezii sunt extrem de periculoase, căci în astfel de cazuri chiar e posibil ca tinerii să dezvolte comportamente autodistructive, să își producă singuri răni sau chiar să încerce să își ia viața, sperând că asta i-ar putea scăpa de suferință.

E viața mea, dar chiar fac ce vreau cu ea?

În discuțiile despre gândurile de suicid, am întâlnit uneori și argumente de genul „E viața mea, e decizia mea” – un argument care poate părea valid, dar care include o mare capcană logică. De fapt, suicidul ar fi decizia ta doar dacă ai lua acea decizie într-un moment de calm și maximă luciditate, fără evenimente recente sau boli care să-ți afecteze starea mentală și emoțională. În anumite țări, eutanasia asistată este posibilă, dar doar în cazul unei boli terminale sau a unei suferințe greu de suportat de către bolnav. De asemenea, este nevoie de evaluările mai multor specialiști pentru a se aproba legal o astfel de decizie personală.

Atunci când gândurile sinucigașe apar pe fondul unei suferințe emoționale, decizia suicidului nu îi aparține cu adevărat persoanei în cauză. O astfel de decizie reprezintă mai degrabă o revoltă împotriva nedreptății sau o speranță la eliberare care neglijează toate celelalte posibile soluții. Poate că soluțiile nu sunt chiar la îndemână oricând, pentru oricine, dar cu siguranță sunt la distanță de un telefon sau un click (vezi mai jos link-uri apropo de unde să apelezi în caz de nevoie).

De fapt, mulți oameni rulează gânduri și scenarii de suicid pentru că nu pot să-și trăiască viața așa cum își doresc. Fie că sunt abuzați de alți oameni sau de un sistem social nedrept, acești oameni își doresc doar să poată să-și trăiască viața în afara constrângerilor care le produc suferință.

Cum faci să diminuezi gândurile de suicid?

În primul rând, trebuie să îți dai seama în care dintre cele 3 categorii de mai sus se înscriu gândurile tale, ca să poți face o evaluare mai corectă a riscurilor.

Totuși, următorul și cel mai important pas este să începi să vorbești cu cineva despre asta – pot fi prieteni sau alți apropiați în cazurile de scenarii exploratorii. Dar, dacă te recunoști printre ultimele două exemple, ar fi bine să cauți și un specialist. Un psiholog, un psihoterapeut sau un psihiatru te poate ajuta să ieși cu bine din perioada asta de criză.

Pandemia, izolarea și efectele lor asupra sănătății mentale nu sunt deloc de neglijat, așa că acum ai toate motivele din lume să cauți ajutor specializat. Și nimeni nu te va judeca pentru asta.

Ca elev sau student, poți beneficia de consiliere gratuită apelând la:

• specialiștii de la DepreHub.ro – Teen Line
• terapeuții de la ISTT.ro (Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei)
• specialiștii din DGASPC-uri din fiecare județ (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului).

În plus, poți să cauți și pe google un psiholog sau un psihoterapeut din orașul tău.

Pentru situațiile de criză, sună la 112 și spune-i operatorului că ai nevoie de ajutor pentru că te gândești la sinucidere, că înțelegi gravitatea afirmației și nu ai glumi cu astfel de lucruri.

Pe lângă asta, iată și câteva alternative care te pot ajuta pe moment sau chiar pe termen lung:

Fă sport sau dansează – Substanțele secretate de creierul tău atunci când faci efort fizic îți pot crește nivelul de confort emoțional, la fel ca și muzica ta preferată.

Transformă-ți suferința în artă – Sublimarea suferinței emoționale prin artă, adică prin activrea creativității (muzică, desen, dans, literatură, fotografie etc.) i-a ajutat pe oameni din cele mai vechi timpuri și sigur te poate ajuta și pe tine.

Învață să meditezi și să folosești tehnici de respirație – Mintea ta e mai puternică decât crezi. Trebuie doar să o convingi să funcționeze spre binele tău și poți face asta cel mai rapid dacă înveți să o sincronizezi cu corpul. Uite aici un exercițiu de 10 minute de la colega mea Andreea Găzdaru, psihoterapeută. 

Ascultă podcasturi sau uită-te la filme și documentare despre psihologia depresiei și a suicidului. Sunt o mulțime de resurse pe internet și poți începe chiar cu un proiect din România, cum e documentarul interactiv Fața Ascunsă.

Bineînțeles, inboxul de facebook și mailul meu silvia@ffff.ro sunt deschise pentru continuarea acestei conversații despre gândurile de sinucidere.