Partenerul meu are ezitări când vorbim despre viitorul relației […]. Cum ar fi indicat să procedez, dacă am nevoie de o asigurare?

Întrebare: „Partenerul meu a avut un tată abuziv și o mamă puțin prezentă în viața lui. Mereu are ezitări când vorbim despre viitorul relației, spunând că nu are rost să vorbească despre asta. Cum ar fi indicat să procedez, dacă eu vreau ceva mai mult și am nevoie de o asigurare, dat fiind faptul că la toamna eu voi fi în clasa a 12 a și el la facultate?”

Bună întrebare, nu? E clar că există o corelație între cele două: abuzurile din familie și evitarea planurilor de viitor. Dar care-i de fapt legătura? Și ce informații lipsesc din această întrebare, dar apar cumva sugerate de detaliile existente? Te pot predispune ele la interpretări subiective și eronate?

În primul rând, vom începe cu o imagine de ansamblu, ca să devină mai clară legătura de tip cauză – efect. Și apoi trecem și la recomandări.

Cum funcționează traumele din relația cu familia?

În intimitatea conștiinței sale, fiecare om trăiește anumite momente dificile, problematice, dureroase pe parcursul vieții. Multe dintre aceste momente traumatice apar în primii ani de viață. Atunci, dependența copilului de alte persoane (părinți sau alți îngrijitori) este foarte mare și vitală. Felul în care aceștia se comportă față de copil și între ei constituie mediul emoțional în care se dezvoltă acel copil. 

Dacă în mediul emoțional al familiei predomină conflictele, competiția, secretele, violența de orice fel sau umilirea, sarcasmul și bătaia de joc, acel mediu va fi un mediu abuziv pentru copil. Acest lucru nu anulează legăturile de atașament dintre membrii familiei, ci doar imprimă un caracter abuziv comportamentului tuturor. Adică orice interacțiune din acea familie va fi percepută din exterior mai degrabă ca fiind dură sau ostilă, chiar și atunci când membrii familiei percep interacțiunea ca fiind pozitivă și bazată pe iubire, apreciere sau grijă. 

Cum se reflectă abuzurile din familie în alte relații?

În termeni de psihologie a relațiilor, familia descrisă mai sus are un tipar de manifestare a afecțiunii cu grad ridicat de agresivitate. Așa e normal pentru acea familie. „Fac asta tocmai pentru că te iubesc” ajunge să fie o scuză validă pentru comportamentele abuzive ale tuturor. Doar că, atunci când un copil învață că așa e normal să-și manifeste afecțiunea, va tinde să aibă același tip de comportament și cu alți oameni față de care dezvoltă afecțiune. 

Ceilalți vor percepe comportamentul respectiv drept OK sau NOT OK în funcție de propriul lor mediu emoțional „de acasă”. Bineînțeles, mai contează și alți factori, de exemplu vârsta, maturizarea emoțională, valorile morale, experiența anterioară, educația etc. Mediul emoțional abuziv din familia de origine este întotdeauna un predictor bun pentru tendința de a neglija / scuza comportamentele abuzive ale potențialilor parteneri de cuplu. 

Mai mult, unii copii primesc în familie mesaje de tipul „Nu ești bun/-ă de nimic” sau „Nu ești în stare de nimic”, „Ești prost / proastă / urât/-ă, nimeni nu o să te vrea” – adică mesaje negative, critice și jignitoare. Acei viitori adulți vor avea probleme în relațiile lor de atașament de orice tip (parteneri de cuplu, prieteni, colegi de muncă etc.). O astfel de persoană este programată încă din familie să se perceapă pe sine ca fiind de neiubit / inadecvată / defectă într-un fel sau altul. Aceste convingeri îi vor influența scenariul de viață și comportamentul din relațiile cu ceilalți. Efectele negative ale traumelor din copilărie se pot resimți pe tot parcursul vieții, dacă acele traume emoționale nu sunt identificate, explorate și vindecate. 

OK, dar eu ce să fac?

Întrebarea ta începe cu precizarea că prietenul tău are un tată abuziv și o mamă puțin prezentă. Acest background pare să explice cumva comportamentul de ezitare pe care l-ai menționat. Totuși, din întrebare lipsesc multe detalii relevante. De exemplu, informații apropo de istoria relației voastre, dinamica emoțională dintre voi, nevoile și frustrările tale din relație etc. Ceea ce pare că știi cu siguranță este că vrei o asigurare, dar asta poate însemna multe lucruri. 

Pe de altă parte, tu pari să ai o viziune destul de negativă cu privire la viitorul relației, din moment ce spui că simți nevoia de o asigurare din partea partenerului tău. Dar ce fel de asigurare ți-ar trebui, de fapt? Că relația nu se va termina? Sau că el nu te va înșela? Că te va iubi în continuare, chiar dacă nu va mai fi la liceu sau va locui în alt oraș? Acestea trei sunt primele lucruri la care m-am gândit, dar poate la tine e altfel.

E bine să-ți clarifici întâi tu cu tine această nevoie de asigurare – la ce se referă mai exact și ce presupune din partea lui, pentru a putea să-i explici și lui mai clar ce aștepți de la el. În plus, mă întreb ce te face să fii atât de sigură că nu vei fi chiar tu cea care se va îndrăgosti de altcineva și vei dori să vă despărțiți?

Gândirea mea critică s-a declanșat, așa că urmează o altă întrebare retorică: Ești sigură că și el se consideră ezitant? Poate el are altă perspectivă apropo de discuțiile voastre despre viitor. Poate el crede că relația voastră nu poate continua la distanță și îți spune asta cumva voalat, pentru a nu te răni. Sau poate e convins că nu vor fi mari diferențe față de prezent. De aceea nu vede problema pe care o vezi tu, deci nici nu caută soluții sau asigurări. 

Doar voi puteți ști ce se întâmplă acolo cu adevărat. 

Asigurarea este o promisiune că nimic nu se va schimba în rău

Dacă îți vine să ceri o asigurare, probabil că simți că relația asta îți aduce niște lucruri bune, niște beneficii. De exemplu, te face să te simți iubită / apreciată / respectată / frumoasă / specială / deșteaptă etc. Dar oare știi cu exactitate care sunt acele beneficii importante pentru tine? Și cât de multe sau relevante sunt ele în raport cu dezavantajele și sentimentele dezagreabile din relație? 

Din felul în care ai formulat, îmi dau seama că tu îți dorești ca relația să continue. Dar ești sigură că este o relație bună pentru tine? Este aceasta o relație în care te simți cu adevărat respectată, iubită, apreciată? Și nu doar așa cum ar fi normal la tine acasă, ci „ca la carte”.

Documentează-te în legătură cu formele de abuz și vezi cam pe unde se încadrează relația voastră. Fiecare dintre voi s-ar putea să aibă câteva comportamente NOT OK, fără să-și dea seama. Apoi mergi mai departe și încearcă să explorezi și opiniile și emoțiile partenerului tău. Asta sigur vă va ajuta pe amândoi să vă clarificați sentimentele și planurile de viitor.

Viitorul începe în fiecare clipă

Dacă vrei într-adevăr o asigurare pentru viitor, orientează-ți atenția către prezentul relației voastre. Calitatea relației din prezent este cel mai bun predictor pentru viitor. Cu cât e mai armonioasă, mai relaxată și mai frumoasă acum, cu atât va avea mai multe șanse să reziste în timp. 

Nicio relație de cuplu nu poate fi garantată 100%. Cei care promit așa ceva, oricât de tare ar crede în propria promisiune atunci când o rostesc, nu fac decât să se păcălească singuri. Nimeni nu poate garanta că va avea aceleași sentimente în viitor.

Ce le putem promite partenerilor noștri – fără să ne păcălim singuri și fără să le spunem lor doar ceea ce vor să audă pe moment – este că vom face tot posibilul să-i respectăm și să nu-i facem să sufere. Nu intenționat, bineînțeles, căci știm bine că oamenii suferă și de pe urma greșelilor altora sau a propriilor interpretări greșite. 

Până la urmă, cu cât vei pune tu mai multă presiune pe partenerul tău pentru a primi acea asigurare, cu atât se va simți el mai inconfortabil și mai stresat. Iar asta ar putea accelera incontrolabil destrămarea relației. Cel mai probabil, nu de asigurarea aceea aveți nevoie, ci de momente frumoase împreună în prezent, care să vă facă pe amândoi să vă doriți să fiți și să creșteți împreună încă o zi, și încă o zi, și încă o zi …