Iubitul meu vrea să afle totul despre trecutul meu – ar trebui să îi spun?

 * ilustrație de Martha Goldstein, atelierul de ilustrație In a relationship 2017

„Dacă am început o relație, iar iubitul meu vrea să afle totul despre trecutul meu, ar trebui să îi spun? Îi dau șansa de a mă distruge făcând asta?”

E o întrebare ipotetică, după cum e formulată, dar ar putea să ascundă și un sâmbure de adevăr – poate o experiență personală cu un partener tare curios. Totuși, dramatismul indus de „șansa de a mă distruge” face întrebarea mult mai serioasă. Răspunsul ei devine mai complicat, chiar dacă la prima vedere oricine poate să prezică o reacție naturală de plictiseală, în cazul în care chiar te-ai apuca să povestești TOTUL despre trecutul tău.

Din studiul In a Relationship din 2016, a reieșit că sinceritatea este cea mai căutată trăsătură la un partener de cuplu printre adolescenții respondenți.

Totuși, de multe ori, oamenii care valorizează sinceritatea o înțeleg ca pe o obligație de auto-dezvăluire totală în cuplu. Ei ajung să pună atât de multă presiune pe sine sau pe partener, încât generează o mulțime de tensiuni, conflicte și – supriză ?! – minciuni. De ce? Pentru că societatea vine la pachet cu o mulțime de reguli scrise și nescrise despre rolurile femeilor și ale bărbaților în cuplu. Multe dintre ele consecințe ale unui anumit tip de mentalitate, educație, apartenență religioasă etc. Sinceritatea percepută ca obligație va genera mereu tot felul de probleme, căci încalcă limitele confortului personal în relația de cuplu. Adică este abuzivă, după standardele civilizației moderne.

Cum decizi ce spui și ce păstrezi pentru tine?

Întrebările au rostul de a clarifica și de a securiza emoțional oamenii – bineînțeles, dacă primesc și răspunsuri. Lipsa răspunsurilor la anumite întrebări (cele considerate foarte importante pentru persoana care le pune) funcționează ca motiv de îngrijorare, neîncredere, anxietate, poate chiar dezamăgire, respingere, retragere sau conflict.

În general, este bine să faci o evaluare a riscurilor atunci când vrei să iei o decizie. Dacă nu o faci, decizia respectivă nu se va baza pe niște raționamente și argumente logice, ci mai degrabă pe intuiție sau pe hazard. În chestiuni care țin de dragoste, oamenii au mai multe variabile necunoscute de luat în calcul la analiza riscurilor. Așa că, de multe ori, deciziile importante sunt luate impulsiv, sub efectul unor emoții intense sau în virtutea unei senzații nedefinite că „așa trebuie” / „așa simt că e bine”.

O decizie care depinde de granițele tale personale

Decizia de a împărtăși detalii despre trecut cu un nou partener de cuplu (în special detalii legate de viața amoroasă sau sexuală) implică multe aspecte la care ar fi bine să te gândești, începând cu ideea de granițe și limite personale. E important să știi la ce se referă conceptul de granițe interpersonale, astfel încât să poți să ți le explorezi și să ți le înțelegi mai bine pe ale tale. Poți începe de la acest articol scris de psihoterapeuta Domnica Petrovai.

Uneori, va fi nevoie să le reorganizezi, să le reinventezi sau pur și simplu să le conștientizezi, pentru că ele dau măsura confortului tău în diverse situații din viață, în special în interacțiunile cu alte persoane.

Voi încerca, totuși, să fac o scurtă listă a pașilor pe care îi ai de făcut pentru a lua cea mai bună decizie PENTRU TINE, în cazul în care partenerul nou de cuplu insistă să afle TOTUL despre trecutul tău.

Manifestă-ți propria curiozitate și testează terenul!

Nu ești obligată să dezvălui orice informație despre tine, indiferent care ar fi argumentația partenerului tău. Dacă partenerul îți pune întrebări care te fac să te simți inconfortabil sau să ai bănuieli de orice fel, poți cere mai multe detalii cu privire la cauza și scopul întrebărilor sale, astfel încât să înțelegi mai bine care-i sunt nevoile și ce urmărește. S-ar putea ca întrebările tale să îl ajute și pe el să își clarifice nevoile – poate nici nu a stat prea mult pe gânduri înainte să te întrebe lucrurile acelea sau, din contră, are o idee foarte clară cu privire la scopul întrebărilor sale.

Pentru a clarifica lucrurile, poți folosi o formulare de genul: În ce sens? / Ce anume te interesează mai exact? / La ce te ajută să știi asta? sau, mai diplomatic și foarte explicit: Înainte să îți răspund, aș vrea să îmi spui care este motivul pentru care ai nevoie să afli asta. De asemenea, în cazul întrebărilor cu mize emoționale foarte mari, poți să mai ceri timp de gândire, explicându-i partenerului că ai nevoie de timp sau că nu ești pregătită să vorbești despre anumite lucruri, deocamdată.

Exprimă-ți emoțiile!

Dacă insistența partenerului cu anumite întrebări îți provoacă emoții neplăcute, cel mai bine este să îi comunici asta. O persoană care este sincer interesată de tine va încerca să nu îți provoace emoții precum disconfortul, tensiunea, teama sau confuzia. Dar nu poate face asta dacă nu știe prin ce treci. Cu cât disimulezi mai mult reacția ta emoțională (adică te prefaci că ești OK), cu atât vor fi șanse mai mari ca celălalt să înțeleagă greșit și lucrurile să-ți scape de sub control.

Argumentează-ți poziția!

Oricare ar fi întrebarea partenerului, este dreptul tău să alegi ce, cât și când împărtășești cu el. Totuși, dacă îi spui doar partea asta cu dreptul tău de a alege, s-ar putea ca rezultatul să nu fie prea plăcut. Așa că ar fi bine să introduci și niște argumente realiste și oneste (ca să fie convingătoare). De exemplu, poți adăuga că relația voastră este prea nouă ca să aveți astfel de pretenții unul de la celălalt. Sau că încrederea în oameni se câștigă în timp, nu este ceva ce ești obligat să oferi și nici nu o primești automat la începerea unei relații. Toți oamenii au insecurități și curiozități, dar diferența dintre cei pe care-i placi și cei pe care ai tendința să îi eviți este dată și de felul în care îți satisfac nevoile de securizare și de informare, printre altele.

Adu-ți aminte că poți refuza!

A spune NU este o lecție dificil de învățat pentru oamenii obișnuiți să sară mereu în ajutorul altora. Și nu doar pentru ei. Dacă ai vreo îndoială atunci când simți că vrei să refuzi să-i răspunzi la o întrebare sau, de altfel, cu privire la orice altă activitate pe care ți-o propune partenerul de cuplu (inclusiv lucruri mai intime sau sex), gândește-te că o relație sănătoasă se bazează pe respect reciproc, pe sentimente de atașament și pe cooperare.

Nicio relație nu rămâne OK dacă partenerii nu cooperează pentru dezvoltarea ei. De cele mai multe ori, cooperarea ia forma interesului, acceptării și toleranței față de sentimentele și limitele celeilalte persoane, chiar dacă asta necesită un fel de reașezare a propriilor așteptări. Comunicarea deschisă și negocierea nu pot să lipsească din relația ta de cuplu. Asta mai ales dacă vrei ca relația să fie un spațiu de creștere personală și maturizare emoțională pentru tine și partenerul tău.