Confuzia și adolescenții: „Cine sunt, ce vreau și de ce?” – un model de abordare pas cu pas

„Cum pot trece peste stările de confuzie – în legătură cu propria persoană și anumite întâmplări și trăiri din trecut? Cine sunt, ce vreau și de ce? Cum pot decide ce e mai bine pentru mine?

Confuzia este, probabil, cea mai răspândită stare emoțională – apare des, în orice situație și oricând, chiar dacă nu o observăm. Fiindcă este o emoție destul de neplăcută, confuzia este rapid combătută de tot felul de strategii mentale de making sense – acele operații cognitive care creează o poveste inteligibilă din toate frânturile de informații pe care le primesc analizatorii noștri (gust, miros, auz, văz, atingere), dar și cele produse de mintea noastră.

Confuzia este, prin urmare, o stare emoțională intermediară. Este ceva extrem de comun și care nu prea poate intra în categoria lucrurilor PESTE care trebuie să trecem. Mai degrabă, trecem PRIN confuzie, căci nu putem împiedica apariția ei – nici teoretic și nici practic

Cum să trecem mai eficient prin confuzie?

Pentru că ea definește o emoție de lipsă de sens, de lipsă de logică sau continuitate, confuzia este automat însoțită de anxietate.

Atunci când confuzia este una mai degrabă mecanică (cum este, de exemplu, experiența unui roller coaster care îți zăpăcește toate simțurile), anxietatea generată de ea este mai definită. Se leagă clar de o cauză exactă, identificabilă, ceea ce o face să fie mai ușor de controlat, ba chiar distractivă în anumite cazuri.

Atunci când confuzia este mai degrabă mentală (cum este confuzia dată de semnalele contradictorii pe care ți le trimite o persoană care ba flirtează cu tine, ba te ignoră), anxietatea generată de ea este mult mai difuză și mai greu de definit. Nu știi exact ce te deranjează, dar clar starea este neplăcută.

În felul acesta, putem privi confuzia ca pe o emoție care dă naștere nevoii de a înțelege. Ea conectează resursele energetice ale individului (fizice și psihice), astfel încât acesta să ia o serie de decizii (un comportament, o secvență de acțiuni), cu scopul de a soluționa starea de confuzie.

Deci, dacă vrei să răspunzi la întrebări de genul „Cine sunt, ce vreau și de ce? Cum pot decide ce e mai bine pentru mine?” cel mai bine ar fi să urmărești pașii de mai jos.

Etapa de conștientizare – Unde sunt acum?

Încearcă să pui lupa pe momentele de confuzie pe care le trăiești – definește emoțiile pe care le ai și încearcă să identifici sursele de anxietate conectate cu starea de confuzie: presiunea de a performa sau de a nu greși, teama de a-ți arăta vulnerabilitățile sau de a fi judecat/-ă, respins/-ă, umilit/-ă etc.

Etapa de auto-observare – Ce se întâmplă în & cu mine acum?

Dă-ți timp să te observi în diverse situații și caută să vezi unde sunt poziționate granițele tale. Ai putea începe prin a fi atent/-ă la diferențele dintre ce gândești vs. ce spui, ce dorești vs. ce faci, ce simți vs. ce crezi. Explorează-ți ambivalențele. Ca să fie mai ușor, poți încerca să ții un jurnal. Exercițiul scrisului te va ajuta să ai o viziune mai cuprinzătoare asupra acelor ups & downs care vin la pachet cu confuzia.

Ar fi bine și să încerci să obții feedback de la ceilalți (observații, nu neapărat și opinii / sfaturi / recomandări). Dar ține minte că e doar părerea lor, iar ei pot fi la fel de confuzi ca și tine. Dacă începi să discuți cu cineva despre confuzia ta, asigură-te cât de des poți că înțelegeți același lucru atunci când folosiți un anumit cuvânt sau o anumită expresie, ca să nu plusezi la confuzie prin neînțelegeri de termeni. Întrebările cheie sunt: La ce te referi mai exact? / Ce înțelegi prin asta? / Ce înseamnă …x… pentru tine?

Etapa de auto-exprimare – Ce am de spus?

După ce începi să identifici tiparele de comportament (ex: când sunt confuz/-ă, tind să mă enervez mai repede / să nu mai vorbesc / să mă retrag / să mă blochez etc.), trebuie să începi să vorbești despre ele. Cu cât îți va fi mai ușor să le explici cuiva în detaliu, cu atât îți va fi și ție mai ușor să îți clarifici lucrurile. Dacă a vorbi cu altcineva despre tiparele de comportament pe care le-ai identificat pare prea mult, jurnalul te poate ajuta și în această etapă.

De asemenea, poți experimenta și metode artistice de auto-exprimare: muzica, teatrul, poezia, desenul, dansul sau orice alte forme de auto-exprimare prin artă. În această etapă vei observa că vei avea tendința de a formula posibile soluții. Dar nu te aștepta să rezolvi totul din prima încercare. Ești o ființă mult mai complexă decât crezi.

Etapa de elaborare și testare a soluțiilor – Ce ar putea să-mi rezolve problema?

După ce îți elaborezi mai multe „ipoteze de lucru” și posibile soluții la confuzia ta, va trebui să le testezi în realitate și să vezi ce poți să elimini și ce păstrezi. Ambivalența pe care o vei simți în această etapă va fi prietena ta cea mai bună. Nu încerca pur și simplu să o elimini. Cu cât o cunoști mai bine, cu atât vei fi mai aproape de adevărul tău emoțional.

Procesul de dezvoltare prin care treci este unul bazat pe algoritmi de încercare – eroare, așa că ține-ți sub observație în continuare emoțiile. Pune multe întrebări de clarificare, formulate cât mai asertiv. Nu uita că orice îți provoacă emoții explozive are mari șanse să fie fake news (o neînțelegere, o eroare de interpretare, un fals).

Etapa de adaptare a soluțiilor – Ce aș putea să fac și mai bine?

Pe măsură ce îți testezi ipotezele, vei descoperi ce merge și ce nu merge pentru clarificarea confuziei tale. Unele soluții care au funcționat în anumite situații din trecut, deși par indicate la prima vedere, nu vor soluționa probleme similare apărute în alte contexte (ex: alte relații, alt tip de angajament, alt tip de raportare emoțională, alt tip de miză).

Nu te ține cu dinții de soluții care au funcționat în trecut sau care au mers la alți oameni. Chiar și cele mai standardizate dintre ele au nevoie de un pic de adaptare. Iar când observi că nu funcționează, le poți elimina de tot dintre strategiile tale, ca să te concentrezi pe alternativele disponibile.

Și în această etapă este important să exersezi auto-observarea și auto-exprimarea. Cel mai bine poți face asta într-un dialog cu o altă persoană, care poate să te ajute cu o perspectivă diferită. Acest tip de feedback este extrem de important. Te ajută să vezi ce blind spots ai și ce se vede diferit din alte unghiuri, adică să te raportezi mai obiectiv la situație.

Dacă persoana cu care ai aceste dialoguri nu îți spune deloc ȘI lucruri care nu îți plac sau îți spune DOAR lucruri care îți produc mai multă confuzie, e cazul să mai încerci și cu altcineva, ca să te asiguri că nu primești doar feedback subiectiv.

La final, nu uita că totul e relativ și temporar

E sigur că toate aceste etape vor arăta diferit în termeni de acțiuni / comportament. Dar dacă încerci să urmezi firul roșu în acest fel, cu siguranță confuzia va fi mai ușor de gestionat și clarificat. Chiar și când vine vorba de probleme ceva mai filozofice sau existențiale.

Toate aceste etape sunt doar atât: niște etape – statusuri intermediare, situații temporare, trăiri trecătoare. Nimic nu este definitiv la nivel emoțional. Revino la gândul ăsta ca o mantră oricând simți că te cuprinde anxietatea și ți se activează o nevoie urgentă de a face ceva ca să scapi de ea odată pentru totdeauna.