Category: Abuz

Ce faci când întâlnești un abuz | part II

Abuzul e ca o intersecție. Pentru victimă, e o intersecție cu sens giratoriu, în care se poate învârti la nesfârșit. Pentru un/o martor/ă, e genul de situație în care nu mai poți da înapoi, pentru că te claxonează conștiința. Iar o dată ce te-ai nimerit acolo ai două drumuri dintre care poți alege. Pe unul ajuți victima, pe altul o încurci. În part I am vorbit despre cum ajuți victima, iar acum ne uităm la reacțiile care mai rău fac.

Part 2: Cum încurci

Uf, se pare că ai făcut o întoarcere greșită și ai ajuns pe drumul care mai mult încurcă victima. Uite câteva semne după care să-ți dai seama că nu ești pe drumul cel bun. Dacă treci prin lista de mai jos, o să-ți fie mai ușor să le recunoști din timp și să schimbi direcția.

  1. Nu apăra abuzatorul

Imaginează-ți că persoana despre care afli că e abuzator îți e prieten. Râdeți la aceleași meme-uri, ați și ieșit împreună de câteva ori. Ce auzi acum de la victimă pare pur și simplu că vorbește despre o altă persoană decât cea pe care o cunoști. Asta nu înseamnă că persoana abuzată minte sau exagerează detaliile abuzului, doar că relațiile și percepțiile voastre sunt diferite.

De multe ori agresorii au două fețe: una pe care o arată societății și o alta total opusă pe care o vede doar victima. Așa că încearcă să nu sari imediat  în apărarea abuzatorului, chiar dacă ai dubii cu privire la abuz. Caută indicii, iar până atunci încearcă să eviți comentarii care ar putea descuraja sau îndepărta victima.

Uite o listă de lucruri pe care sigur NU VREI să le spui:

  • Chiar nu vă puteți înțelege?
  • Dar erați așa drăguți împreună!
  • E totuși persoana pe care o iubești!
  • Te iubește, chiar nu-i poți ierta greșelile?
  1. Nu învinui victima

Chiar dacă ți se pare că victima nu a luat cele mai bune decizii, nu ajută să i le reamintești. Da, a ales să fie în acea relație și prin asta a permis abuzul, dar faptul că stă de vorbă cu tine înseamnă că vrea să schimbe ceva. De multe ori, în loc să fie învinovățit agresorul, abuzul îi este pus în cârcă victimei, pentru că nu a făcut ceva să-l oprească. Poate în loc să învățăm victimele despre cum să se apere, ar trebui să ne concentrăm atenția pe agresori. 

  1. Pericolele bârfei și lipsei de reacție

Învinovățirea victimei sau apărarea abuzatorului pot fi subtile și mai greu de recunoscut, dar există două comportamente care rănesc pe față și pe care toată lumea le poate recunoaște ușor:

🙊 Bârfa – Ți se pune în brațe povestea abuzului și nu știi ce să faci cu ea. Cum ar fi s-o dai mai departe, să povestești cuiva despre ce-ai aflat? Chiar dacă intenția ta nu e bârfa, o poveste atât de intimă poate deveni imediat un zvon care să ajungă pe holurile școlii și la urechile victimei, sau ale agresorului. Și ghici ce, bârfa în cazul ăsta este tot un abuz, prin dezvăluirea secretelor ajungi și tu să contribui la el.

🙈 Lipsa de reacție – Dacă ascultând povestea îți zboară gândul în altă parte, îți vine să schimbi subiectul sau vrei ca victima să se oprească din povestit, cel mai bine e să recunoști că te depășește subiectul. Experiența unui abuz te poate copleși și vei avea tendința de a pune limite între tine și victimă. Informează-te, învață să asculți fără să judeci sau să dai sfaturi și abia apoi revino la povestea victimei. 

Read More

Ce faci când întâlnești un abuz | part I

Abuzul e ca o intersecție. Pentru victimă, e o intersecție cu sens giratoriu, în care se poate învârti la nesfârșit. Pentru un/o martor/ă, e genul de situație în care nu mai poți da înapoi, pentru că te claxonează conștiința. Iar o dată ce te-ai nimerit acolo ai două drumuri dintre care poți alege. Pe unul ajuți victima, pe altul o încurci. Nimeni nu are carnet de martor, nu te panica. Îți propunem să treci printr-o școală de reacții, ca să vezi care sunt cele mai potrivite pentru drumul pe care vrei să-l apuci. 

Uite mai jos cum arată ciclul abuzului, ca să înțelegi în care fază intervii, dacă te hotărăști să o faci:

Part I: Cum ajuți 

Felicitări, ai ales drumul ajutorului! Deși e greu să știi dinainte ce gropi s-ar putea să te aștepte pe parcurs, sunt câteva lucruri pe care le poți face să te pregătești.

  1. Ascultă fără să judeci

E poate cel mai greu lucru, pentru că chiar nu ne-a învățat nimeni să facem asta. Dar se poate. Dă-ți jos căștile cu prejudecăți și fii cu urechile ciulite la drum. Pentru cineva care a trecut prin abuz, recunoașterea problemei e primul pas către vindecare. De asta e super important ca persoana să se simtă ascultată și nejudecată. În povestea sa vor apărea sigur alegeri care o să te uimească și o să-ți vină în minte comentarii de genul „Nu-mi vine să cred că ai rămas în relație atâta timp”, „Trebuia să-ți dai seama mai devreme”. Încearcă să le păstrezi pentru tine, iar atenția pentru poveste.

Faptul că te-a ales pentru a-ți spune prin ce trece e un semn de încredere și de speranță. Dar asta nu înseamnă că tu ai avea expertiză în materie de abuzuri. Ține minte că ești acolo să asculți, nu să joci cartea expertului, sau să te apuci să faci presupuneri și să dai sfaturi despre ce-ai fi făcut tu în aceeași situație. E imposibil să înțelegi din prima complexitatea unui abuz, așa că, pentru început, oferă toată empatia și suportul de care dispui și lasă sugestiile pentru mai târziu. Uite câțiva pași către o ascultare activă:

👐 Fii cu totul acolo

Probabil că i-au trebuit zile, poate luni întregi persoanei din fața ta să-și strângă curajul pentru a deschide discuția asta. Mulțumește-i cu atenția ta completă. Adică fără notificări care să bâzâie în jurul discuției voastre ca niște muște enervante.

🤲 Oferă feedback

Cuvinte precum înțeleg, aha, continuă, te ascult, sunt aici, folosite cu sinceritate (adică nu ca la ora de mate atunci când încerci să pară că știi despre ce vorbește profu`), stimulează și validează persoana cu care vorbești. Folosește-le cu încredere. 

🙏 Respiră adânc

S-ar putea să ți se pară că situația te depășește sau pur și simplu să nu înțelegi cum cineva a acceptat să treacă prin abuz. Respiră adânc, lasă gândurile care încep cu „trebuia să…”, „dar de ce nu…?” să treacă și păstrează-ți atenția pe ce spune persoana din fața ta.

  1. Informează-te

Să ai o hartă înainte să pornești la drum ajută, mai ales dacă te pricepi la rătăcit. Poveștile cunoscuților despre drum pot fi valoroase, dar o hartă obiectivă, care nu are propriile prejudecăți, e mai sigură. La fel și cu abuzul. 

O să-ți fie mai ușor să dai sfaturi bazate pe lucruri prin care ai trecut tu sau cineva cunoscut, dar adu-ți aminte că fiecare situație de abuz e unică. Există câteva lucruri de bază despre abuz și despre reacțiile victimelor pe care ar fi mai bine să le știi atunci când vorbești cu cineva care trece prin asta. Pe o parte dintre ele le poți afla dacă citești despre diferitele forme de abuz la secțiunea Tipuri de abuz.

Ai aflat despre abuz, ai sfătuit victima să iasă din relația toxică și începe piesa de final fericit. Cum nu suntem într-un film, ăsta nu-i mereu cazul. Odată ce afli despre abuz o să ai automat niște așteptări de la victimă. Pe care s-ar putea să le îndeplinească sau nu. Dacă nu se întâmplă, nu înseamnă că nu merită sprijinul tău în continuare, până când va reuși s-o facă. Dacă în loc de sprijin îi oferi prejudecăți, există riscul să le resimtă ca pe un nou abuz, să se îndepărteze de tine și, în final, să ducă mai departe ciclului abuzului pentru că s-a simțit neajutorată și dezamăgită. 

  1. Oferă spațiu – fizic și emoțional

Sigur ai trecut și tu odată prin ceva care te-a răscolit puternic și care ți-a ocupat mintea zile întregi. Mai știi cum te gândeai la asta și în drumul spre liceu, și la ore, chiar și în pauze? La fel, din cauza traumelor suferite, victimele sunt de multe ori blocate în momentele de abuz. Din nevoia de se descărca, s-ar putea să ajungă să-ți povestească atât de multe încât să te obosească sau chiar să te irite. Dacă se ajunge la asta, încearcă să muți atenția de pe evenimente pe emoții. Poți întreba: „Cum te-a făcut asta să te simți?”, „Dacă ai privi cele întâmplate din afară, ce ai simți despre ceea ce s-a întâmplat?”.

Dacă simți că s-a creat între voi un spațiu în care victima s-a deschis, e important să încerci să-l păstrezi deschis, dar fără să te coste liniștea ta personală. Iar dacă e blocată într-un spațiu fizic în care se întâmplă abuzul – acasă, la școală, la muncă – vorbește cu un adult de încredere: unul dintre părinții tăi, psihologul școlii ca să vezi cum ai putea să o scoți de acolo în siguranță. 

Read More

Abuz emoțional

Dominare, umilire, intimidare, pedepsire, izolare. Abuzul emoțional e ca un monstru cu mai multe capete care ne calcă în picioare limitele personale. Uneori o face printr-o acțiune, alteori tocmai lipsa unei acțiuni e ceea ce doare. Uneori ceea ce spune e problema, pentru ca alteori să tacă chiar când ar fi mai mare nevoie să spună ceva.

Nu știi niciodată ce față o să-și arate, așa că uite niște semne după care să-l recunoști, chiar dacă-l întâlnești între patru pereți sau în centrul orașului:

  • îi auzi de departe țipetele și tonul ridicat
  • scoate din buzunar ironizări și insulte pe bandă rulantă
  • strecoară amenințări de răzbunare, părăsire sau sinucidere prin conversații
  • îi place să te învinovățească sau să-ți amintească ce nu faci bine
  • o face pe paznicul cu relațiile tale sociale, felul în care îți cheltuiești banii, cum te îmbraci, ce faci, deși nu i-a cerut nimeni
  • îți depășește granițele intimității fără nicio semnalizare: îți citește mesajele, îți umblă prin rucsac sau chiar prin jurnal
  • uneori dispare și nu-ți mai răspunde cu zilele, ca o formă de pedeapsă pentru ce ai făcut greșit
  • te face din cuvinte și îți dă peste cap percepția, cât să vezi lucrurile într-o lumină favorabilă lui
  • te șantajează și nu se oprește doar la o tehnică: auto-victimizare, sextorsion, revenge porn sau dezvăluirea secretelor tale. Nimic nu-i e străin

💫 Odată ce abuzul emoțional și-a făcut loc într-o relație, cei doi parteneri fac schimb de roluri și devin, pe rând, victimă și agresor. Pentru cineva din afară dansul în cercul vicios al abuzului e invizibil, pentru că nu lasă urme la vedere. Totuși poți să-ți antrenezi ochiul, ca să vadă un pic mai în interiorul victimei niște semne care arată cu degetul către abuz emoțional:

  • Încredere și stimă de sine scăzute
  • Sentimente de inferioritate, inutilitate, neputință, neîncredere în ceilalți
  • Dezvoltarea unor fobii, comportamente repetitive sau compulsive, tulburări de somn, de alimentație, anxietate, depresie 

Read More

Abuzul persoanelor LBTQI

Abuzul nu ține cont de orientare sexuală. De multe ori se ia de mână cu discriminarea și își alege ca țintă persoanele din comunitățile vulnerabile.

🏳️‍🌈 Comunitatea LGBTQI e comunitatea formată din persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transsexuale, queer sau intersexuale. Dacă nu știi exact ce înseamnă vreunul dintre cuvintele astea, nu înseamnă că nu ești tu suficient de woke pentru anul 2020, ci că societatea în care trăim e adormită bine la capitolul ăsta. 

Poate îți aduci aminte de Referendumul pentru familie din 2018 care, sub denumirea asta pufoasă, ascundea straturi de ură față de comunitatea LGBTQI. Că referendumul nu a trecut a părut atunci o victorie, dar simpla lui organizare a fost un abuz public. Un fel de a spune: hei, nu îi înțelegem pe oamenii ăștia! cum ar fi să încercăm să-i cunoaștem? neeeah, hai mai bine să le călcăm pe niște drepturi! 

Abuzurile față de persoanele LGBTQI se hrănesc fix din genul ăsta de prejudecăți și iau tot felul de forme:

  • Să presupui că toate persoanele din comunitate arată, se comportă, vorbesc într-un anumit fel despre care ți-a zis biserica, colegul de bancă, bunica sau vreun film indie
  • Să scoți pe cineva cu forța „out of the closet” aka să îi dezvălui orientarea sexuală fără acordul său
  • Să pui o orientare sexuală pe seama unei boli psihice și să vii cu exemple din „studii și surse sigure”
  • Să refuzi să interacționezi cu cineva din cauza orientării sale sexuale, de frică că „o să iei și tu”
  • Să ironizezi, să faci glume sau să ameninți cu „flăcările iadului” 

Și ceva SUPER IMPORTANT (în caz că majusculele nu au spus asta deja): nu trebuie să faci parte din comunitate ca să susții și să validezi experiențele persoanelor LGBTQI. Ai auzit de PRIDE? Știi dacă se ține la tine în oraș? Te-ai gândit vreodată să mergi? Niște întrebări de la care ai putea începe să îți explorezi valorile și să-ți deschizi mintea către această parte a realității.

Read More

Abuz cibernetic

Înainte să-ți zboare mintea la hackeri care minează bitcoins într-un subsol prost luminat și scot troieni din sertare, e bine să știi că abuzul cibernetic e ceva mult mai puțin SF decât sună. Odată ce mare parte din viețile noastre s-au mutat în online, abuzul nu putea să fie mai fraier și să nu-și găsească căile proprii în digital. 

Așa că agresiunile verbale, abuzurile emoționale și furturile de identitate s-au luat de mână cu cafeluța de dimineață și au intrat pe Facebook, Instagram și TikTok în căutare de victime noi. Ai zice că au luat și cursuri de info, pentru că s-au prins repede de punctele slabe ale platformelor, pe unde să-și scuipe mai eficient veninul.

🤖 Ne-am pus în papucii boților și am adunat o listă de exemple de abuzuri cibernetice, un „Așa nu” pentru oricine se dă pe valurile netului:

🛑 Tot ce înseamnă interzis: de adăugat anumite persoane la prieteni, de a da follow la anumite conturi, de a comenta/reacționa. Să interzici oricare dintre lucrurile astea cuiva e o formă de a le limita libertatea personală.

😠 Agresiunile verbale, unde intră insultele, hate speech-ul, batjocura. Platformele sociale au o reputație proastă când vine vorba de recunoscut conținutul ofensator, așa că te încurajăm să dai report de fiecare dată când vezi agresiuni online, pentru ca energia aia negativă să dispară cât mai repede din universul nostru digital.

🔎 Subiect sensibil, știm, dar stalking-ul e o formă de abuz. Online-ul a făcut ca stalking-ul să pară mult mai puțin dubios decât e în realitate – doar imaginează-ți cum ar fi ca cineva să te urmărească peste tot pe unde mergi, să-ți asculte conversațiile și apoi să înceapă să-i urmărească și pe prietenii tăi ca să afle mai multe chestii despre tine. Cum ziceam, dubios.

🕵️‍♂️ S-o faci pe detectivul prin mesajele cuiva ar trebui citit s-o faci pe hoțul. La fel cu orice invadare a conturilor/electronicelor personale ale cuiva: faptul că nu vrei să fii prins/ă, e un prim semn că ceea ce faci nu e ok. Și nu, mesajele cuiva cu noul iubit/ noua iubită nu sunt o amenințare națională care trebuie descoperită și făcută publică, ci o intimitate pe care o invadezi. 

💬 Să faci urât la seen e o formă de abuz. Dacă trimiți mesaje constant și îi învinovățești pe cei care nu-ți răspund imediat, decât să începi să ameninți și insulți, poate ar fi timpul să faci pace cu seen-ul. 

📸 În anul 2020 ar trebui să fie evident că să trimiți sau să ceri fotografii cu conținut sexual fără consimțământul persoanei din imagini e o formă de abuz. Iar dacă o persoană ți-a trimis la un moment dat fotografii intime, nu înseamnă că ți-a dat voie și să le arăți la prieteni/tot liceul, mai ales dacă o faci din răzbunare. Asta se numește revenge porn și este subiectul unei propuneri de lege, care cuprinde pedepse de 3 ani de închisoare pentru agresori. 

Read More

Abuz financiar

Nu vreau banii tăi, nu sunt pe interes e refrenul pe care-l cântă orice relație sănătoasă.

Abuzul financiar se referă la comportamente prin care o persoană controlează sau limitează accesul cuiva la propriile finanțe sau chiar îi bagă direct mâna în buzunar – pe principiul împrumută-mi și mie niște bani ca să nu-i mai vezi înapoi niciodată. Așa că, dacă ai rămas fără bani și cauți soluții, să intri într-o relație n-ar trebui să fie pe lista ta de idei. Nici să te folosești de relația pe care o ai deja ca de-un card fără limită de extragere nu-i o variantă bună.

Read More

Abuz sexual

Abuzul sexual e o combinație deloc fericită de abuz emoțional și fizic, ceea ce îl face printre cele mai traumatizante experiențe prin care poate trece cineva, indiferent de sexul, genul sau orientarea sa sexuală. Iar cu cât are loc mai devreme în viața victimei, e cu atât mai rău. Din păcate, mult mai des decât vrem să credem, dacă privim în urmă, ne dăm seama că unele dintre raporturile sexuale pe care le-am avut sau le-au avut persoane apropiate au fost abuzive.


Când vine vorba de abuz sexual, cheia stă în mâinile consimțământului. Unde nu e consimțământ, e abuz sexual, și invers. Doar că lucrurile nu sunt mereu așa simple, poate pentru că agresorii atribuie consimțământului un sens mai larg decât are de fapt – dacă victima a flirtat la începutul serii, sau a zis la un moment dat „da”, sau a urcat acasă la agresor. Nu, nu e suficient.
🙅 Consimțământul obținut cu forța nu se pune.
🙅 Consimțământul obținut prin tactici dubioase, cum ar fi amenințări, alcool sau droguri, nu se pune nici el.
🙅 Iar tăcerea sau lipsa cunoștinței CLAR nu se pune, iar situațiile în care una dintre persoane e deja varză de la alcool de exemplu sunt dese și extrem de periculoase.
Există trepte ale abuzului sexual și chiar dacă pe unele stau comportamente pe care societatea le-a normalizat în mod eronat, ele rămân forme de abuz sexual și trebuie recunoscute ca atare.


În colțul vinovaților stau așa:

  • insultele cu conținut sexual (da, chestiile alea învățate pe de rost din filme porno)
  • încălcarea spațiului fizic/intim al unei alte persoane – fie că e vorba de dubioșii care stau la pândă în autobuze și parcuri, sau de membrii familiei care intră peste copii când fac baie fără să bată la ușă
  • atingeri în zonele intime fără acord, chiar și așa-zisele „sărutări furate”
  • violența fără consimțământ în timpul actului sexual (lovituri, palme, cuvinte vulgare etc.)
  • refuzul de a utiliza metode de contracepție
  • ascunderea de partener a unui diagnostic cu transmitere sexuală
  • actul sexual cu o persoană aflată în stare de ebrietate avansată, sub influența drogurilor, în stare de inconștiență sau lipsită de capacitatea de a-și exprima acordul informat
  • violul sau încercarea de viol, înțelegând că violul e un act sexual fără consimțământul victimei

Și câteva mituri legate de abuzul sexual:

  • Dacă victima nu e învinețită și cu hainele rupte, înseamnă că nu e abuz sexual. 

✋ Foarte fals. Nu toate abuzurile includ comportamente violente sau atacuri. 

  • Sunt abuzate sexual doar fetele tinere de către bărbați mai mari decât ele.

✋ Foarte fals. Abuzul sexual este ceva ce i se poate întâmpla oricui și ceva ce poate face oricine. Abuzul sexual nu ține cont de vârstă, sex, identitate de gen sau orientare sexuală. 

  • Abuzul sexual se întâmplă doar la orele târzii din noapte, pe alei prost luminate, unde stau la pândă agresorii.

✋ Foarte fals. Majoritatea victimelor își cunosc agresorii și au avut la un moment dat un contact cu aceștia. Abuzul sexual e foarte prezent și în relații, indiferent dacă e vorba de o îndrăgosteală de-o vară, de o relație de căsătorie de ani buni sau de un prieten care își depășește atribuțiile. 

Astea sunt doar câteva din miturile care normalizează niște comportamente abuzive. Pe lângă recunoașterea și reclamarea abuzului, e nevoie de un întreg proces de educație. Chiar dacă vezi că cei din jurul tău sunt reticenți să facă parte din el, începe prin a te informa și a le vorbi deschis despre ceea ce afli. 

Read More

Abuz fizic

Auch! Așa își face intrarea abuzul fizic, o creatură primitivă care vorbește doar limba fricii.

Multe din comportamentele care intră sub abuzul fizic sunt ușor de recunoscut, pentru că lasă semne: palme, pumni, picioare, mușcături, îmbrânceli, tras de păr sau strangulare. Dar nu trebuie să se lase cu vânătăi, înainte ca cineva să spună STOP. Îmbrâncelile în joacă, piedicile puse la mișto sau guma în păr intră și ele în aceeași categorie. Chiar dacă par mai soft, ele rănesc integritatea victimei prin mecanisme asemănătoare.

🆘 Dacă vezi semne de abuz fizic sau ești chiar tu victimă, apelează la un adult în care ai încredere sau sună la 112 și spune-le prin ce treci.

Read More

Abuz narcisic

Nu-i deloc o coincidență că abuzul narcisic te-a dus cu gândul la ideea de narcisism. Ba chiar mai departe, la o persoană narcisistă pe care o cunoști.

Pe cât e de greu ca cineva să-și recunoască propriile trăsături narcisiste, pe atât e de ușor să le observi din exterior. Cantitatea de selfie-uri din telefon poate fi un semn inocent, dar dacă e combinată cu nevoia permanentă de atenție și lipsa de empatie față de ceilalți devine un semnal de alarmă.

Când axele universului se descriu în jurul propriei persoane, ajungi să îi vezi pe cei din jurul tău ca pe niște sateliți care gravitează în jurul propriilor dorințe și nevoi. Adaugă la asta un partener super-empatic care vrea să vadă ce-i mai bun în narcisistul din viața sa și rețeta abuzului narcisic e gata.

Read More

Abuz verbal

Doar pentru că o expresie n-ar fi cenzurată într-o piesă rap la radio, nu înseamnă că nu e abuz verbal.

Insultele, umilirile și comentariile pasiv agresive sunt la fel de jignitoare ca *beep* și *beep* și *beep*, chiar și atunci când agresivitatea din spate e ascunsă sub pelerina unor cuvinte pe care le-ai putea pronunța fără probleme și la masa în familie („ești prost/proastă”, „nu ești bun/ă de nimic”). Un abuz verbal se recunoaște ușor după urmele de frică, neîncredere de sine, rușine pe care le lasă în cel care-l aude.

Read More