Ce faci când întâlnești un abuz | part II
Abuzul e ca o intersecție. Pentru victimă, e o intersecție cu sens giratoriu, în care se poate învârti la nesfârșit. Pentru un/o martor/ă, e genul de situație în care nu mai poți da înapoi, pentru că te claxonează conștiința. Iar o dată ce te-ai nimerit acolo ai două drumuri dintre care poți alege. Pe unul ajuți victima, pe altul o încurci. În part I am vorbit despre cum ajuți victima, iar acum ne uităm la reacțiile care mai rău fac.
Part 2: Cum încurci
Uf, se pare că ai făcut o întoarcere greșită și ai ajuns pe drumul care mai mult încurcă victima. Uite câteva semne după care să-ți dai seama că nu ești pe drumul cel bun. Dacă treci prin lista de mai jos, o să-ți fie mai ușor să le recunoști din timp și să schimbi direcția.
- Nu apăra abuzatorul
Imaginează-ți că persoana despre care afli că e abuzator îți e prieten. Râdeți la aceleași meme-uri, ați și ieșit împreună de câteva ori. Ce auzi acum de la victimă pare pur și simplu că vorbește despre o altă persoană decât cea pe care o cunoști. Asta nu înseamnă că persoana abuzată minte sau exagerează detaliile abuzului, doar că relațiile și percepțiile voastre sunt diferite.
De multe ori agresorii au două fețe: una pe care o arată societății și o alta total opusă pe care o vede doar victima. Așa că încearcă să nu sari imediat în apărarea abuzatorului, chiar dacă ai dubii cu privire la abuz. Caută indicii, iar până atunci încearcă să eviți comentarii care ar putea descuraja sau îndepărta victima.
✋ Uite o listă de lucruri pe care sigur NU VREI să le spui:
- Chiar nu vă puteți înțelege?
- Dar erați așa drăguți împreună!
- E totuși persoana pe care o iubești!
- Te iubește, chiar nu-i poți ierta greșelile?
- Nu învinui victima
Chiar dacă ți se pare că victima nu a luat cele mai bune decizii, nu ajută să i le reamintești. Da, a ales să fie în acea relație și prin asta a permis abuzul, dar faptul că stă de vorbă cu tine înseamnă că vrea să schimbe ceva. De multe ori, în loc să fie învinovățit agresorul, abuzul îi este pus în cârcă victimei, pentru că nu a făcut ceva să-l oprească. Poate în loc să învățăm victimele despre cum să se apere, ar trebui să ne concentrăm atenția pe agresori.
- Pericolele bârfei și lipsei de reacție
Învinovățirea victimei sau apărarea abuzatorului pot fi subtile și mai greu de recunoscut, dar există două comportamente care rănesc pe față și pe care toată lumea le poate recunoaște ușor:
🙊 Bârfa – Ți se pune în brațe povestea abuzului și nu știi ce să faci cu ea. Cum ar fi s-o dai mai departe, să povestești cuiva despre ce-ai aflat? Chiar dacă intenția ta nu e bârfa, o poveste atât de intimă poate deveni imediat un zvon care să ajungă pe holurile școlii și la urechile victimei, sau ale agresorului. Și ghici ce, bârfa în cazul ăsta este tot un abuz, prin dezvăluirea secretelor ajungi și tu să contribui la el.
🙈 Lipsa de reacție – Dacă ascultând povestea îți zboară gândul în altă parte, îți vine să schimbi subiectul sau vrei ca victima să se oprească din povestit, cel mai bine e să recunoști că te depășește subiectul. Experiența unui abuz te poate copleși și vei avea tendința de a pune limite între tine și victimă. Informează-te, învață să asculți fără să judeci sau să dai sfaturi și abia apoi revino la povestea victimei.