„Anna mea nu mai este Anna mea”. Cum este afectată sănătatea mentală a copiilor în pandemie

În cel puțin 25 de județe zeci sau sute de copii și părinți au apelat de la începutul anului la liniile telefonice, asigurate de inspectoratele școlare, pentru a cere ajutor în legătură cu gestionarea emoțiilor. Potrivit datelor solicitate de Școala 9, cele mai frecvente probleme raportate de familii au fost despre cyberbullying, singurătatea copiilor și anxietatea lor în privința infectării sau a lipsei de acces la școala online.

09.11.2021 de Florinela Iosip

Pe 14 octombrie, la 11.30, Anna Bulbariu (13 ani), elevă în clasa a VII-a, primește un mesaj de la dirigintă că Vlad, prietenul ei cel mai bun din clasă, are Covid. Înainte să afle vestea, tocmai ce își pusese geaca pe ea ca să meargă la școală. Anna își dă jos geaca. Se așază în fața laptopului pentru școala care, acum, este din nou online. Conexiunea la internet iar nu merge. Inima îi bate tot mai tare,  respiră greu, îi este greață și o doare stomacul.

„Dacă am și eu covid? Dacă o să mor? Dacă îi dau și lui Eric (fratele său de 9 ani, care nu e vaccinat-n.r.)”, îi spune mamei ei, Irina Bulbariu. Părintele crede că acesta a fost primul atac de panică din viața fiicei sale. Irina, pe lângă profesia de economist, este studentă la un masterat de psihologie. Face studii în acest domeniu ca să-și înțeleagă mai bine copiii.

„Anna se simte vinovată pentru tataie”

De când a început pandemia, puștoaica a trăit mereu cu frica de-a lua Covid. Anul trecut, în perioada stării de urgență, părinții împreună cu fratele său ieșeau afară în jurul blocurilor ca să ia o gură de aer. Anna rareori îi însoțea.

Din noiembrie, de când și-a pierdut bunicul din cauza Covid, anxietatea ei a crescut. „Anna se simte vinovată pentru tataie, deși noi i-am spus că nu știm de unde s-a infectat, mai ales că noi ne-am testat și am ieșit cu toții negativ.”

După ce a murit bunicul său, Anna a făcut terapie cu consilierul de la școală în care a vorbit doar despre această pierdere. 

„Nu știu ce au discutat. Mi-a zis doar că a plâns și că uneori se mai trezește noaptea și plânge după tataie. M-a întrebat dacă și eu fac asta. I-am zis că da și că este normal să ținem doliu după el”, povestește mama Annei.

Tânăra s-a vaccinat pe 2 iunie. A fost primul copil din România vaccinat de Valeriu Gheorghiță. A făcut-o pentru că voia să-și îmbrățișeze prietenii și ca să nu o piardă și pe bunica, ea fiind și mai vulnerabilă în fața Covid-ului pentru că are cancer.

Însă și după ce s-a vaccinat, teama nu a dispărut. Tânăra nu și-a văzut bunica decât de trei ori de la începutul pandemiei, la sala de sport unde face volei este singura dintre fete care poartă masca, iar la școală este stresată din cauza colegilor care nu poartă masca corect și nu sunt vaccinați – doar alți doi colegi sunt vaccinați în afară de ea.

„Odată unui copil i s-a rupt masca și Anna l-a avertizat că, dacă nu-și  pune altă mască, se duce la doamna dirigintă și la director. Și Anna nu este de felul ei pârâcioasă, dar îi este frică să nu se infecteze”, mai explică părintele.

Anna mea nu mai este Anna mea. Copilul meu era numai un zâmbet.

Irina Bulbariu, mama Annei

Citește întregul articol pe Școala9.ro