

Ce facem aici?
PĂI, ȘI EU? este întrebarea pe care fiecare adolescent a rostit-o, cu voce tare sau nu, atunci când drepturile și granițele sale de confort au fost încălcate. Este o întrebare care demonstrează nevoia adolescenților de a se exprima liber, atunci când adulții așteaptă din partea lor doar obediență și acceptare non-critică a regulilor și restricțiilor, chiar și în situațiile în care acestea nu satisfac și nu adresează nevoile reale ale generației tinere.
In a Relationship lansează o campanie de conștientizare a violenței fără precedent la care sunt expuși tinerii în contextul pandemiei, atât în relațiile lor apropiate, cât și în cadrul școlii, în online și în offline deopotrivă.
Violența din conversațiile despre pandemie
Adolescenții și tinerii adulți sunt victimele tăcute ale pandemiei. Izolarea și școala online le-au redus dramatic relațiile sociale și emoționale, într-o perioadă a vieții în care ele sunt absolut necesare pentru dezvoltarea lor ca tineri adulți. Polarizarea societății în subiectul vaccinării nu face decât să adauge presiune asupra lor.
Dreptul adolescenților de a alege vaccinarea este un teritoriu neclar și sensibil, cu multiple situații de abuz. Abuz din partea părinților care își arogă, legal sau emoțional, această decizie. Abuz din partea colegilor antagonizați de isteria mediatică. Abuz din partea profesorilor care nu reușesc întotdeauna să le pună nevoile pe primul loc sau să ofere informații echilibrate. Rezultatele? Multe conflicte și multă confuzie.
Tu unde te regăsești?






PĂI, ȘI TU?
Am creat pentru tine un spațiu în care ne poți împărtăși experiențele tale și ne poți întreba orice vrei, orice simți că ai nevoie să aprofundezi sau să afli mai în detaliu. Silvia, psihologul nostru, va răspunde întrebărilor tale în cel mai scurt timp posibil.
Ghid de conversație pas cu pas

De când pandemia ne rescrie regulile vieții de zi cu zi, a apărut o specie nouă de conflict în relațiile dintre oameni: certurile pro & contra vaccinării împotriva Covid-19. Le știm, le avem cu toții, cu diverși oameni din viața noastră. Aceste conversații sunt adesea dificile, căci mai toți oamenii au atins deja un nivel de suprasaturație, ca urmare a expunerii constante la controversele și răsturnările de situație cu privire la restricții și beneficiile & riscurile vaccinării.
În realitate, în orice tabără am fi, toți ne dorim să fie ca înainte, chiar dacă am descoperit și unele avantaje. Înainte de măști, înainte de dezinfectanți, înainte de frica de a ne infecta.
Oricare ar fi poziția ta vizavi de vaccinare în acest moment, ne bucurăm că ești aici și că ai curiozitatea de a strânge mai multe informații. Poți face asta documentându-te în online sau în conversații cu oamenii din jurul tău. Așa că iată 10 recomandări pentru a face aceste conversații mai ușoare și mai puțin tensionate!
Pasul #1
Pune-ți ca obiectiv să înțelegi poziția celuilalt, nu să-l convingi că tu ai dreptate.
Documentează-te din surse de încredere despre subiectul vaccinării (tipuri și tehnologii de vaccin, procentaje și probabilități ale efectelor benefice și ale celor secundare, beneficii și riscuri etc.).
Caută resurse și despre cum se duc conversațiile în contradictoriu în general, căci dacă vei aborda subiectul cu cineva care are o părere diferită de a ta, sigur vor apărea și contradicții.
Pasul #2
Alege-ți bine momentul pentru această conversație dificilă, pe care mai toți oamenii o percep ca pe o amenințare din start.
Nu intra în subiectul spinos al vaccinării dacă celălalt a avut o zi lungă și grea, a consumat alcool sau e angajat într-o altă activitate stresantă.
Dacă subiectul apare totuși într-un moment pe care nu-l consideri potrivit, amână-l cu o replică de genul „Hai mai bine să discutăm despre asta când nu suntem deja obosiți/ stresați/ supărați.”
Pasul #3
Vorbește mai puțin, ascultă mai mult - doar așa poți veni cu argumente inteligente, pe subiect, care îl vor face pe celălalt să se simtă măcar ascultat, dacă nu și înțeles.
Asta îi poate scădea nivelul de anxietate și defensă partenerului de conversație, care probabil a fost pus la zid de nenumărate ori pentru opiniile sale apropo de vaccinare, restricții sau pandemie.
Când vrei să intervii, cere-i permisiunea celuilalt pentru a-ți expune punctul de vedere!
Pasul #4
Ascultă cu toleranță și curiozitate - caută să afli despre experiențele personale, argumentele sau zvonurile care l-au determinat pe celălalt să fie atât de reticent sau de convins cu privire la vaccin.
Dacă îi vei înțelege poziția cu adevărat, e mai puțin probabil să-l privești ca pe un inamic în conversație - și vice-versa.
Pasul #5
Fii atent la mesajele pe care ți le transmite corpul tău - emoțiile se reflectă în reacțiile fiziologice ale corpului tău pe parcursul unei conversații dificile.
Puls crescut, mâini transpirate sau picioare neastâmpărate - toate pot fi indicatori fideli ai nivelului tău de confort.
Respiră adânc de câteva ori, închide ochii o secundă și identifică-ți emoțiile asociate cu acele senzații în corp, ca să ai niște repere în plus și să procesezi mai eficient, în timp real, ce se întâmplă cu tine.
Pasul #6
Chiar dacă discuția e polarizată puternic între vacciniști și nevacciniști, încearcă să găsești un lucru cu care ambii sunteți de acord și să începi discuția de acolo.
Așa vei putea să construiești o argumentație care include acele dorințe sau nevoi comune, iar asta înseamnă mai multe șanse să fii ascultat/-ă și să aveți o conversație sănătoasă.
Pasul #7
Manifestă-ți recunoștința și aprecierea pentru îngrijorările pe care celălalt le exprimă în legătură cu tine: riscurile îmbolnăvirii, riscurile vaccinării sau ale refuzului vaccinării, restricțiile cu efecte negative etc.
Dacă doar le ignori sau treci mai departe la a-i demonstra că nu are dreptate să se teamă, celălalt se va simți respins, nedreptățit și va respinge la rândul său ideile tale.
Pasul #8
Fii deschis și vulnerabil! Spune-i celuilalt cum ai ajuns tu la decizia sau perspectiva ta, oricare ar fi ea.
Vorbește-i și despre propriile tale îngrijorări sau temeri în legătură cu virusul, vaccinul sau restricțiile, inclusiv cele legate de viitor - nu doar problemele din prezent.
Asta îl va ajuta pe celălalt să empatizeze și să renunțe (măcar parțial) la atitudinea defensivă, ostilă sau superioară, ceea ce înseamnă că veți avea mai multe șanse să discutați cu calm.
Pasul #9
Dacă conversația s-a aprins și a ajuns la forme de abuz clare, mai bine pune-i punct și retrage-te.
De exemplu, atunci când ați alunecat către acuzații, reproșuri generalizatoare de tipul „Tu întotdeauna..” sau „Eu niciodată…”, șantaj emoțional, ironizări sau amenințări.
Discuția poate continua, dar într-un moment de calm. Cere-ți scuze, spune clar și răspicat că nu ai avut intenția de a-l răni sau acuza pe celălalt și propune-i să lăsați deoparte subiectul până vă liniștiți.
Pasul #10
Acceptă că uneori oamenii pur și simplu au păreri diferite - dar asta nu înseamnă că acea conversație dificilă a eșuat.
Uneori, chiar și faptul că de data asta v-ați ascultat mai mult unul pe celălalt sau că nu s-a ridicat tonul poate fi o mare victorie, un pas în plus către o conversație bazată pe respect reciproc.
În timp, oamenii care se cunosc mai bine au mai multe șanse de a găsi o cale de mijloc - acel compromis optim pe care îl pot găsi doar împreună, prin onestitate, încredere și toleranță, adică prin respect reciproc.
Pentru părinți

Felul în care părinții se raportează la problematica vaccinării îi afectează direct pe copii și adolescenți, indiferent de poziția acestora, dar mai ales atunci când părinții și copiii au opinii diferite. Dacă de la adulți ne putem aștepta să-și clarifice singuri problemele și dilemele, de la copii și adolescenți nu putem pretinde să se descurce pe cont propriu.
Vezi care sunt principalele 5 lucruri pe care le pot face părinții pentru a-i ajuta pe tineri să se adapteze mei bine la condițiile pandemiei!

Nu te mulțumi să-(ț)i spui că dacă ar vrea să vorbească cu tine, știe că ești acolo. Și nu te grăbi să-i povestești despre cât de greu este pentru tine, căci s-ar putea să se simtă împovărat/-ă și să se închidă în sine.
Copii și tinerii au nevoie de inițiativa adulților uneori, pentru a se asigura că e în regulă să vorbească despre lucruri mai sensibile, care pot duce către contradicții și certuri. Astfel, ei învață să aibă încredere în ei înșiși și să-și confrunte temerile și frământările interne în siguranță, cu sprijinul unui părinte.

Ascultă până la capăt ce are de spus fără contraziceri, pune-i întrebări acolo unde ți se pare neclar și asigură-te că depui efort să înțelegi care e poziția lui/ ei, chiar dacă nu ești de acord cu acea poziție.
Păstrează o atitudine respectuoasă pe parcursul conversației și nu aluneca în glume, critici sau ironizări. Așa îți pregătești fiul/ fiica pentru negocierile pe care va trebui să le ducă în fiecare zi a vieții sale, pretinzând și oferind în același timp respect partenerului de conversație.

Documentați-vă împreună, dezbateți argumentele pro & contra și căutați cea mai bună soluție împreună. Fiul tău/ fiica ta se va obișnui astfel să își trateze propria sănătate cu responsabilitate, conștientizându-i importanța și valoarea pentru întreaga sa viață.

Cu cât vei fi mai strict, mai exigent și mai vehement ca părinte în privința regulilor și restricțiilor (inclusiv problematica vaccinării), cu atât ai mai multe șanse să nu știi ce gândește și ce simte cu adevărat fiul tău/ fiica ta, pentru că se teme prea tare de reacțiile tale pentru a-ți spune adevărul. Chiar dacă acum s-ar putea să ți se pară acceptabil că fiul tău/ fiica ta face unele lucruri de frica ta, pe termen lung relația voastră și sănătatea emoțională a fiecăruia dintre voi va avea de suferit dacă nu schimbi dinamica aceasta.

Mai ales în pandemie, chiar și cei mai buni părinți din lume se mai pierd cu firea uneori. Dar ceea ce-i diferențiază de părinții „nașpa” sunt deciziile și comportamentele lor din restul timpului. După ce te calmezi, scuzele sunt absolut necesare - fie că te-ai enervat în conversație cu fiul tău/ fiica ta, fie că te-a auzit sau te-a văzut dezlănțuindu-ți furia într-o situație care nu îl/o implica în niciun fel. Astfel, îi dai fiului tău/ fiicei tale o lecție despre responsabilitate și asumare. Copilul tău va învăța direct de la tine că și furia este o emoție normală, pe care cu toții o trăim uneori, dar important este să nu o lăsăm să devină distructivă.
Pentru profesori

Cu o mulțime de responsabilități și prea puțin suport din partea autorităților pentru a putea garanta calitatea actului didactic, profesorii români sunt adesea etichetați și blamați „la grămadă”, adică prin generalizări grosiere ale cazurilor negative. Din păcate, acest lucru îi demotivează și-i stresează inclusiv pe cei care-și dau cu adevărat interesul. Când respectul și resursele lipsesc, chiar dacă elevii nu sunt cauza principală a problemelor profesorilor, ei sunt cei care încasează răbufnirile și frustrările acestora.
Vezi care sunt primele 5 lucruri pe care le pot face profesorii pentru a veni în sprijinul tinerilor în contextul pandemiei!

Arată-le și explică-le elevilor că măsurile de protecție trebuie respectate ca să fie ei înșiși protejați și să-i protejeze pe cei din jur. Oricât ar fi de importante cuvintele prin care le demonstrezi de ce e important să respecte măsurile de protecție și când nu-i supraveghează nimeni, cel mai important este modelul de conduită pe care îl afișezi la ore. Tinerii au mai multe șanse să accepte necesitatea măsurilor de protecție dacă au în proximitatea lor exemple pozitive din partea profesorilor, părinților etc.

Ca reprezentant al unei instituții de educație, profesorul are datoria și responsabilitatea de a le prezenta elevilor informații științifice, analizate și validate de experți în domeniu, pentru a preveni dezinformarea în masă. Este firesc ca elevii să fie interesați de problematica vaccinării și toate subiectele care vizează contextul pandemiei - și să ceară opinia profesorilor lor, mai ales atunci când relația este una deschisă, bazată pe încredere. În acest context, copii și tinerii trebuie protejați de contaminarea cu anxietățile pesonale ale cadrelor didactice sau cu zvonuri și fake news.

Recomandă-le elevilor o atitudine precaută atunci când dau peste informații care le trezesc reacții emoționale puternice sau care sună a conspirații. Pune accent pe calitatea informațiilor și sursele credibile la care elevii pot apela în online și în offline pentru a-și clarifica dilemele. Explică-le că fenomenul conspirațiilor a înflorit sub efectul pandemiei tocmai pentru că, în mijlocul haosului, oamenii au nevoie să simtă că înțeleg ce se întâmplă sau că sunt în control.

Profesorii trebuie să evite manifestările emoționale, pierderea calmului și discursurile negativiste, pesimiste sau critice în cadrul școlii. Exprimarea propriilor interpretări și opinii ale profesorilor trebuie făcută cu tact, luând în considerare rolul de autoritate cu care este investit profesorul de către elevi. Elevii, în special cei de vârste mai mici, sunt ușor influențabili și se pot contamina rapid dacă intră în contact cu temerile, îngrijorările sau supărările personale ale profesorilor lor, ceea ce le pune în pericol sănătatea emoțională.

În această perioadă de impredictibilitate și restricții, calitatea relațiilor cu familia este deosebit de importantă. Vorbește-le elevilor despre importanța comunicării în familie și despre importanța toleranței în momentele dificile prin care trecem cu toții (probleme emoționale, boli sau lipsuri financiare, lipsa unor resurse etc.) Recomandă-le să fie atenți la propria sănătate emoțională și să ceară ajutor de la părinți, familie, profesori sau specialiști atunci sunt confuzi sau suferă. Elevii care au trecut prin decese în familie și alte pierderi cauzate de Covid-19 sunt deosebit de vulnerabili și au nevoie de o atenție specială din partea cadrelor didactice.
Testimoniale
„Încă de când mă știu, m-am simțit exclusă atunci când a venit vorba de vaccinare. (…) În climatul politic actual, vaccinul nu mai reprezintă doar un mod de a-ți proteja sănătatea. (…) Mă regăsesc la cel mai jos nivel al unei scări sociale, loc din care nu sunt împuternicită să mă mișc.”
- Alexandra, 17 ani
„Mi-am anunțat părinții foarte târziu că vreau să îmi fac vaccinul. În drum spre centrul de vaccinare i-am sunat pe rând să le dau vestea. Mama mea a fost foarte ok, ba chiar s-a bucurat când a auzit și m-a susținut pe deplin.Tatăl meu s-a supărat foarte tare: a început să îmi țină un discurs lung și plin de frică cum că o să mor de la substanțele din el.”
- Victor, 20 ani
„Unii dintre profesorii noștri își dau masca jos când încep să vorbească (...). Nivelul conversației automat scade, nu îi mai putem asculta așa cum am fi făcut-o în mod normal, scad și ei în ochii noștri, așa cum le cade masca sub bărbie. (...) Mi-ar plăcea să văd că suntem cu toții egali din punctul ăsta de vedere, că trebuie cu toții să respectăm regulile.”
- Raluca, 16 ani
„La întrebarea „De ce nu ești vaccinată?” de fiecare dată răspunsul meu vine pe un ton ușor dezamăgit „Ai mei nu mă lasă…”. Dezamăgire, frustrare, neputință - asta simți când tu, un om relativ rațional, vrei să te vaccinezi și nu poți din cauza dezaprobului părinților tăi. Ești constrâns de anul - sau anii - lipsă până la 18.”
- Corina, 17 ani
PĂI, ȘI TU?
Am creat pentru tine un spațiu în care ne poți împărtăși experiențele tale și ne poți întreba orice vrei, orice simți că ai nevoie să aprofundezi sau să afli mai în detaliu. Silvia, psihologul nostru, va răspunde întrebărilor tale în cel mai scurt timp posibil.