Microcercetare de impact: cum au văzut liceenii #BROSCOIUL

de psih. Silvia Ciubotaru

In a relationship cu #BROSCOIUL în cifre, la final de 2025:

#BROSCOIUL spune povestea relației de dragoste dintre o zână și un broscoi, într-o lume de basm și în cheie comică. Totuși, spectacolul a fost inspirat de un caz real de revenge porn (pornografie neconsensuală sau din răzbunare) și atinge o mulțime de alte subiecte importante pentru sănătatea mintală și relațională a oamenilor: formele subtile ale abuzurilor emoționale din relațiile interpersonale romantice și non-romantice (familie, prietenie, etc), fenomenul de victim blaming și de excluziune socială, retraumatizarea victimei prin reacțiile comunității, ineficiența autorităților publice în protejarea victimelor, efectele rețelelor sociale și a expunerii vieții private în mediul online, etc. Astfel, spectacolul a reprezentat o poartă deschisă către explorarea și înțelegerea unor aspecte insuficient discutate în spațiul public, dar deosebit de necesare pentru generațiile tinere. 

Proiectul In a Relationship cu #BROSCOIUL s-a derulat în perioada iulie-decembrie 2025 cu finanțare AFCN. Proiectul a constat în dezvoltarea unui spectacol de teatru educațional, a unor ateliere tematice interactive de psihoeducație, educație media și teatru și a unor materiale tipărite informative pe teme de psihoeducație. Acestea au fost ulterior promovate și distribuite către publicul tânăr, în colaborarea cu două teatre din București și șase licee din sudul țării, din zone cu expunere limitată la evenimente culturale (două licee din București și câte un liceu din Roșiori de Vede, Cernavodă, Bolintin-Vale și Caracal). 

Datele spectacolelor #Broscoiul în teatre și licee și numărul de spectatori la fiecare reprezentație:

• 6 oct. 2025, Colegiul Tehnic „Petru Maior”, București – 65 spectatori
• 10 oct. 2025, Colegiul Tehnic „Valter Mărăcineanu”, București – 50 spectatori
• 13 oct. 2025, Liceul Teoretic „Anghel Saligny”, Cernavodă – 200 spectatori
• 17 oct. 2025, Colegiul Național „Anastasescu”, Roșiori de Vede – 90 spectatori
• 26 oct. 2025, Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”, Caracal (pe scena Teatrului Național din Caracal) – 250 spectatori
• 6 nov. 2025, Teatrul Excelsior, București, 160 spectatori
• 7 nov. 2025, Teatrul Excelsior, București, 170 spectatori
• 10 nov. 2025, Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu”, Bolintin-Vale, 120 spectatori
• 8 dec. 2025, Teatrul Excelsior, București, 180 spectatori
• 17 dec. 2025, Teatrul Masca, București, 100 spectatori

Colaborarea cu instituțiile de învățământ partenere a fost deosebit de bună, cu multă implicare și deschidere din partea profesorilor și directorilor pentru a găzdui astfel de intervenții dedicate unei părți deosebit de necesare a a educației elevilor, pe care școala nu este pregătită să o asigure.

Totuși, dincolo de experiența pozitivă de implementare, ne-am propus să aflăm mai clar cum este receptat spectacolul de publicul tânăr, compus exclusiv din elevi de liceu (14-19 ani). 

Cum am colectat feedback-ul spectatorilor

Formularele de feedback incluse în această microcercertare de impact au fost promovate prin intermediul unor coduri QR care au fost distribuite către tinerii participanți la spectacolele și atelierele desfășurate în licee în cadrul proiectului. 

Aceștia nu au avut obligativitatea de a completa formularul de feedback, dar li s-a explicat că exprimarea opiniei lor este importantă pentru dezvoltarea și evaluarea proiectului. Prin urmare, avem la dispoziție un total de 107 răspunsuri, pe baza cărora am redactat o scurtă analiză. 

Conform graficului de mai sus, cei mai mulți respondenți au fost elevi ai liceului „Anghel Saligny” din Cernavodă – de altfel singurul liceu partener dotat cu o veritabilă sală de spectacole, chiar în incinta instituției de învățământ. La spectacol au participat peste 200 de elevi, mulți dintre aceștia participând activ și la sesiunea de discuții cu echipa artistică, moderată de psiholog, la finalul spectacolului. 

Cea mai mică rată de răspuns a fost înregistrată la Colegiul Tehnic „Valter Mărăcineanu”, unde niciun participant la spectacol nu a completat și formularul de feedback. Deși nu avem o explicație pentru această lipsă, putem să avansăm o ipoteză conform căreia cel mai puțin feedback a venit din partea elevilor liceelor în care am observat relații relativ rigide și tensionate între elevi și profesori. 

Prin aceasta înțelegem mai mult control exercitat de profesori asupra mecanismelor de înscriere și participare a elevilor la evenimente, dar și mai puțină disponibilitate pentru comunicare deschisă și dezbatere, în favoarea unui stil mai autoritar și coercitiv al cadrelor didactice. Ipoteza vizează, de fapt, o corelație între mediul emoțional nesecurizant din cadrul școlii și disponibilitatea scăzută a elevilor de a-și exprima opinia, fie și într-un format anonim. 

Nota spectacolului

În continuarea formularului de feedback, pe modelul notelor din catalogul de la liceu, spectatorii au fost rugați să ofere o notă spectacolului de teatru educațional #BROSCOIUL.

Nota obținută de spectacol în cadrul acestor reprezentații în spații neconvenționale este una foarte mare, cu o medie de 9.57 la totalul de respondenți. Peste 75% dintre respondenți au considerat că spectacolul merită nota 10, în timp ce alți 10% l-au considerat de nota 9 și 8. Spectacolul nu a primit nicio notă sub 7, ceea ce reprezintă un feedback extraordinar de bun.

Din păcate, însă, conform informațiilor culese în cadrul sesiunilor de discuții cu publicul din licee, estimăm că cel puțin trei sferturi dintre spectatorii elevi nu mai participaseră niciodată la un spectacol profesionist de teatru. Deși ne-am bucurat să putem ajunge la acești elevi, relevanța notei acordate de spectatori poate să scadă, având în vedere lipsa de repere și experiență culturală anterioară pentru cei mai mulți dintre participanți. 

Pe de altă parte, spectacolul a primit aprecieri foarte bune și în cadrul reprezentațiilor din teatrele partenere, ceea ce înseamnă că bias-ul elevilor nu a fost chiar atât de mare. Considerăm, însă, oportună continuarea intervenției de acest format și în alte instituții de învățământ, pentru accesibilizarea acestui format multidisciplinar de experiență de învățare deja testat și apreciat.

Nota discuției cu echipa 

La finalul fiecărei reprezentații, publicul a fost invitat să participe la o discuție pe temele lansate de #BROSCOIUL. Aici, media notelor a fost de 9.14, ceea ce indică un nivel foarte mare de apreciere. Aproximativ 60% dintre participanți au indicat nota 10, dar de data aceasta au existat și note mici, conform graficului alăturat. Deși am încercat să găsim corelații în textele răspunsurilor, din păcate nu putem să explicăm prea bine aceste evaluări.

În cadrul acestor discuții, s-a observat impactul mare al mediului asupra deschiderii grupului de spectatori elevi la dezbateri. Prezența profesorilor în sală la spectacol și la discuții a fost perceput mai degrabă ca un factor de intimidare și/sau autocenzură pentru elevi, deși mulți dintre elevi aveau o relație pozitivă și deschisă cu unii dintre profesorii însoțitori. 

Acest lucru poate fi explicat din punct de vedere psihologic, la elevi, de persistența unei senzații de a fi evaluat de către cadrele didactice sau de dificultatea de a susține o opinie personală în dezbatere – din lipsă de exercițiu, curaj sau chiar din frica extremă de a vorbi în public. 

O altă ipoteză se referă la spațiile mai mult sau mai puțin adecvate pentru astfel de discuții care necesită o atmosferă de încredere și intimitate, precum și la lipsa de obișnuință a elevilor de a fi receptori activi în procesul de predare-învățare. 

Lucruri apreciate de spectatori

În continuarea formularului de feedback, respondenții au fost rugați să identifice 1-2 lucruri care le-au plăcut cel mai mult. Răspunsurile primite la această întrebare au fost în general scurte, fără explicații sau detaliere pe larg, deși au existat câteva răspunsuri mai complexe, pe care le vom reda mai jos separat. 

Din analiza celor 107 răspunsuri, am identificat cinci categorii mari de lucruri apreciate de spectatori:

• Actorii și interpretarea – cum au jucat, profesionalism, dedicare, emoții, energia actorilor, performanța scenică
• Povestea, scenariul și personajele – povestea, ideea piesei, personajele – au fost menționate în special Broscoiul, Zâna, Mama Zână etc., relațiile dintre personaje
• Mesajul și tema spectacolului – mesajul transmis, lecția „de viață” învățată, problemele sociale abordate în mod amuzant, teme actuale, realismul tematic 
• Atmosfera, umorul și impactul asupra publicului – umorul, glumele, amuzamentul, captarea atenției, atmosfera plăcută
• Modul de realizare și organizare – desfășurarea spectacolului, scenă, costume, prezentare, organizare, structură, discuțiile de la final

Categoria cel mai frecvent menționată printre aceste răspunsuri este prima din lista de mai sus, care vizează actorii și interpretarea, în aprox. 45% dintre cazuri. 

Actorii sunt foarte talentați

Actorii si personajele

Modul in care au jucat actorii si mesajul pe care au vrut sa-l transmita

Mi-a plăcut felul în care au jucat actorii,mi s-au părut foarte bine pregătiți, li se citea fiecare emoție pe chip

Originalitatea de care a dat dovadă fiecare actor și interpretarea întâmplărilor ce le poți ușor găsi în viața de zi cu zi

Din punct de vedere psihologic, frecvența ridicată a acestei preferințe e explicată de predispoziția oamenilor de a construi conexiune emoțională prin identificarea personală și asocierea cu personajele unei povești. În acest caz, actorii sunt percepuți ca interfața de comunicare a mesajelor spectacolului și primesc apreciere pentru întreaga muncă din spatele reprezentației, chiar dacă unii dintre „actorii” importanți pot părea invizibili (regizoarea, dramaturgul, etc.). 

După cum se observă din al doilea mesaj selectat redat mai sus, spectatorii fac subtil diferența între actori și personaje. Pe de altă parte, este posibil ca diferența relativ mică de vârstă dintre actori și liceeni să fie unul dintre cei mai importanți factori care au influențat receptarea spectacolului la publicul din liceele partenere, făcându-le inclusiv pe personaje mult mai relatable și atractive.

Modul de realizare și organizarea sunt și ele menționate, însă, chiar dacă în proporții mai mici, dar în răspunsuri mai complexe și mai atent construite, chiar dacă uneori presărate cu erori ortografice:

Reinterpretarea situatiilor pe care le putem întâlni in viata de zi cu zi si modul prezentării lor

Mi-a plăcut faptul că subiectele discutate au fost de actualitate și că acestea au fost tratate ca atare, și, de asemenea, energia și profesionalismul actorilor și al echipei.

Lucrul care mi-a plăcut cel mai mult a fost modalitatea de a îmbina o discuție serioasă într-un mod plăcut de a îl înțelege.

Mi-a plăcut foarte mult umorul și modul prin care mesajul a fost transmis

Mi-a placut foarte mult faptul ca am putut vorbii deschis, mi-a placut si tema piesei de teatru, a fost foarte reală 

Este necesară o anumită maturitate și capacitate dezvoltată de gândire critică pentru a evalua aceste aspecte, care țin de munca din spatele spectacolului propriu-zis, inclusiv aprecierea pentru obiectivele de psihoeducație ale întregului demers. 

În plus, răspunsurile selectate mai sus exprimă și o capacitate de autoreflecție crescută și o disponibilitate de a vorbi despre impactul emoțional și intelectual pe care l-a avut întreaga experiență asupra spectatorilor. Este sugerată implicit și nevoia de a avea astfel de conversații libere, pe teme considerate adesea tabu sau „serioase” până la inabordabile, așa cum a reieșit și din discuțiile cu elevii.

Din categoria feedback-urilor foarte specifice am selectat următoarele răspunsuri, care atrag atenția asupra unor aspecte subtile, dar foarte relevante:

• Ați fost funny și perverși, mi a plăcut – amuzamentul și perversitatea sunt aici menționate ca dovadă a eficacității eforturilor de a evita metoda didactică de transmitere a unor cunoștințe, în favoarea metodei experiențiale
• Limbajul contemporan al personajelor – a vorbi pe limba tinerilor este adesea un lucru deosebit de dificil în proiectele de educație, care însă contribuie în mod esențial la impactul acestor inițiative
• Oac. Oac oaac, oac! – înlocuirea discursului Broscoiului cu astfel de replici onomatopeice a generat un adevărat fenomen în rândul spectatorilor, mulți dintre tineri răspunzând așa inclusiv în discuțiile live. Răspunsul de acest tip poate fi văzut ca o evitare a expunerii în public a propriilor opinii și raționamente, dar și ca o formă subtilă de a sublinia ambiguitatea incomunicabilă a unor situații de viață extrem de frecvente printre tineri, așa cum sunt situațiile relațiilor abuzive
• Mi a placut atitudinea mamei zane si ideea scenetei – acest răspuns marchează unul dintre subiectele dezbătute cel mai des în discuțiile de la finalul spectacolelor, subliniind necesitatea educării adulților (părinți, profesori) pentru a avea atitudini suportive, etice și echilibrate atunci când se confruntă cu situații delicate. Susținerea necondiționată și non-critică a unei victime a abuzului este, în realitate, ceva foarte rar, inclusiv în rândul părinților și familiei apropiate, ceea ce îi face pe tineri să se ascundă și să se simtă foarte singuri și confuzi, încercând să evite eventuale pedepse, critici sau reacții violente din partea familiei.

Lucruri de eliminat

La următoarea întrebare, respondenții au fost rugați să identifice 1-2 lucruri la care credeau că ar fi bine să renunțăm. Răspunsurile au relevat o oarecare ambiguitate a întrebării, o parte dintre respondenți interpretând-o în sensul „La ce ar fi bine să renunțe fiecare dintre noi, în viața reală” și oferind răspunsuri cu referințe la comportamente și atitudini în viață, în general. 

Conform graficului de mai sus, răspunsurile au fost grupate în 4 categorii mari în urma analizei. 

1. Nu este nimic de eliminat / Totul a fost bine – Include toate răspunsurile de tip: „nimic”, „nu am nimic de reproșat”, „totul a fost ok”, „a fost perfect”. Din punct de vedere psihologic, dacă e să interpretăm literal aceste răspunsuri, avem de-a face cu răspunsuri emoționale ale unor spectatori care s-au entuziasmat, nu doar bucurat de experiența spectacolului. 
2. Deși ne bucură acest feedback, el nu ne oferă deloc idei de îmbunătățire și frecvența mare a acestor răspunsuri (peste 60%) poate sugera lipsa experienței practice de a oferi feedback util. Acest tip de abordare poate fi o consecință a unui sistem educațional în care nevoile, percepțiile și opiniile elevului nu sunt explorate, solicitate sau luate în considerare, ceea ce creează un dezavantaj mare pentru elevi pe termen lung.

2. Teme și probleme sociale – Relații toxice, șantaj emoțional, manipulare, abuz, bullying, vicii/anturaje, judecarea persoanelor. Răspunsurile din această categorie vizează interpretarea alternativă a întrebării și implicit un anumit tip de efect de fundal al experienței spectacolului. Respondenții s-au concentrat involuntar pe lecția învățată și au enumerat comportamente abuzive în răspunsurile lor, ca urmare a proceselor emoționale și cognitive facilitate de interacțiunea cu #Broscoiul. Nici această categorie de răspunsuri nu ne oferă direcții clare de dezvoltare sau îmbunătățire, dar avem satisfacția unui impact imediat al mesajului intervenției noastre din licee.

3. Aspecte tehnice, structură și distribuție – Pauze prea lungi, muzică, repetiții, prea puțini actori, actori cu prea multe roluri, renunțarea la anumite personaje. În această categorie, avem o serie de sugestii mai mult sau mai puțin realizabile, care vizează aspectele pragmatice ale spectacolului și felul în care au fost receptate unele dintre ele de spectatori. Ele vor fi integrate în dezvoltarea spectacolului în perioada următoare, în măsura în care va fi fezabil din punct de vedere conceptual, regizoral și financiar.
   
4. Interacțiunea cu publicul / limbaj / replici specifice – Întrebările/discuția de la final, grupuri mici pentru discuții, slang, replicile Broscoiului. Această categorie de răspunsuri relevă câteva aspecte importante, pe care le vom analiza separat.

Am ales trei teme din această ultimă categorie, pentru a elabora semnificația și implicațiile specifice ale acestora:

• Indisponibilitatea pentru discuții și dezbatere – deși aceasta nu a fost reacția dominantă, mulți dintre spectatorii elevi și cei din teatre nu au avut disponibilitatea de a rămâne pentru discuția de la final, moderată de psiholog. Acest lucru reprezintă o tendință îngrijorătoare, care surprinde subtil rezistența la anumite tipuri de schimbări culturale. Discuțiile despre abuzurile relaționale, despre sexualitate și necesitatea educației psihoemoționale au potențialul de a reprezenta triggeri traumatici pe care mulți oameni tind să-i evite automat, dar și să producă disconfort sau chiar indignare la adresa schimbărilor de dinamică socială. Unii dintre respondenți au sugerat să lucrăm cu grupuri mai mici, în care intimitatea emoțională să fie mai facilă și nivelul de securizare mai mare, dar în condițiile unui buget limitat al proiectului, acest lucru ar putea să însemne că ajungem la mult mai puțini spectatori cu mesajul nostru.
• Slang-ul Gen Z și limbajul – încă o dată, ne este sugerată importanța limbajului, dar de data aceasta feedback-ul este diferit. Este posibil ca recomandările acestea să vizeze diferențele de limbaj între Gen Z și Gen Alpha și să marcheze un soi de exprimare vag învechită. Identificăm aici unul dintre cele mai complicate elemente din comunicarea prin artă performativă, mai precis accesibilitatea limbajului. Cum spectacolul #Broscoiul este dedicat publicului general, nu doar publicului tânăr, eforturile de identificare a unui limbaj accesibil cât mai multor categorii de vârstă sunt deosebit de importante pentru succesul demersului artistic și educațional.
• Replicile Broscoiului – opțiunea dramaturgului pentru a lipsi Broscoiul de alte cuvinte în afară de Oac a fost adesea dezbătută în cadrul discuțiilor de final, aceasta fiind considerată inspirată și simbolică pentru statutul individului într-un sistem complex, în care poate juca atât rol de agresor, cât și de victimă. Prin urmare, aceasta este o sugestie pe care nu o putem accepta, făcând parte din categoria elementelor de bază ale construcției spectacolului.

Experiența cu #Broscoiul într-un cuvânt

La finalul formularului de feedback, respondenții au fost rugați să sumarizeze experiența lor personală cu #BROSCOIUL într-un singur cuvânt. Rezultatele au fost analizate și împărțite în 4 categorii mari, după cum urmează.

1. Adjective pozitive / aprecieri generale  – Cea mai frecventă categorie, cu aproximativ 78% din răspunsuri. Cuvintele alese sunt variate, dar majoritatea exprimă opinii laudative la adresa experienței.

Exemple: Talent, Tare, Extraordinară, Minunată, Fantastic, Superb, Magic, Interactivă, Excelent, Frumos, Uimitoare, Fascinantă, Genial, Mirobolantă, Fabulos, Distractiv, Amuzant, Plăcut, Superbă, etc.

2. Interes / captare a atenției / interactivitate – 11% dintre răspunsuri evidențiază că spectacolul a captivat sau a fost captivant.

Exemple: Interesantă, Interactiv, Wac, Uac, Wow, Smecher, De nota 100

3. Valoare educativă / lecție de viață / conștientizare – 8% dintre răspunsuri evidențiază aspectul educațional, valoarea de „lecție de viață” a experienței.

Exemple: Lecție, Realitate, Conștientizare, Educativ / Educativa, Educational, A fost o lecție de viață, Empatie, Înțelegere, Actualitate

4. Feedback negativ / neutru – un procent de 3% dintre respondenți au oferit răspunsuri mai neutre, critice sau greu de descifrat: Nimic, Nerespesctuos, Bilbor. Este posibil ca aceste răspunsuri să reflecte tendința de a respinge anumite părți ale experienței sau de a le anula efectul prin minimizarea propriei reacții emoționale. Dar, având în vedere cantitatea redusă a acestor răspunsuri, este puțin probabil ca ele să reflecte aspecte relevante ale intervenției din licee.

Concluzii generale

La finalul acestei analize, putem concluziona că intervențiile din licee, compuse din spectacolul #BROSCOIUL și discuțiile cu publicul moderate de psiholog, au fost un real succes și o metodă foarte bună de a mobiliza și implica elevii în propriul proces de maturizare și educație. Deși nu avem informații despre efectele de lungă durată ale acestei intervenții, putem să sperăm că acestea vor deveni vizibile în anii următori, în tendințele comportamentale și preferințele acestor tineri. O astfel de evaluare a impactului pe termen lung necesită alte tipuri de mecanisme de colectare de date, care nu fac obiectul proiectului tocmai încheiat.

În plus, putem extrapola acest feedback pozitiv și dincolo de problematica psihoeducației pentru prevenția abuzurilor relaționale. Prin astfel de intervenții, un număr mare de persoane poate să fie expus simultan la experiențe emoționale și cognitive care au potențialul de a le schimba perspectiva asupra realității, contribuind la acele schimbări culturale menite să îmbunătățească viața și relațiile oamenilor pe termen lung.

******

In a Relationship cu #Broscoiul este un proiect cultural co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Pentru detalii complete despre spectacole și ateliere, hai pe inarelationship.ro/broscoiul și pe social media 🐸