IN A RELATIONSHIP | Cum ajung copiii să vorbească despre sex?
De Silvia Guță, Miercuri, 28 octombrie 2020
Într-o cultură ca a noastră, în care autoritățile și opinia publică tind să dea vina pe victimă în astfel de situații, iar Biserica și diverse alte grupări pun presiune pe autorități pentru a nu introduce ore obligatorii de educație sexuală în școli, sub pretextul amenințării inocenței copiilor, responsabilitatea pentru educarea copiilor în acest sens cade aproape exclusiv în brațele părinților. Psihoterapeuta Silvia Guță vine în ajutorul părinților cu o serie de sfaturi.
Acum câțiva ani, o colegă de job îmi povestea cum fiica ei de 7 ani tocmai îi adresase o întrebare-bombă, care o prinsese total pe nepregătite: “Mami, ce înseamnă sex?”. Șocul și furia au invadat într-o fracțiune de secundă mintea mamei. Mi-a povestit că se străduia să compună un răspuns demn de înțelegerea unui copil de 7 ani, deși nu se așteptase ca momentul primei discuții despre sex să vină așa de devreme și nici nu știa ce trebuie sau nu trebuie să știe un copil atât de mic. În plus, gândurile ei alunecau involuntar către o fetiță din vecini, de la care era absolut convinsă că fata ei auzise acel cuvânt: “Fata aia are 9 ani, deja îi umblă mintea la prostii. Trebuie să vorbesc cu maică-sa să o țină sub control”.
Nici măcar nu este importantă finalitatea acestei povești, dar mă folosesc de ea ca să subliniez faptul că, pentru ca un părinte să audă o astfel de întrebare de la copilul său (în special de la copiii mai mari sau de la adolescenți), este nevoie ca acel copil să aibă încredere în părinte: să fie convins că părintele va ști răspunsul, că îi va răspunde și că nu va reacționa urât, în orice caz.
Așa că, dacă primești întrebarea asta, bucură-te de încrederea pe care ți-o arată copilul tău și străduiește-te să îi dai un răspuns care să îl ajute!
Întorcându-mă la povestea mea, două aspecte mi-au tras un semnal de alarmă:
- faptul că această mamă tânără nu își pusese problema să discute astfel de subiecte cu fetița ei de 7 ani, așteptând ca fetița să mai crească;
- faptul că furia colegei mele s-a îndreptat natural către alte femei – către mama prietenei fiicei, dar și către fetița de 9 ani, învinovățită pentru “influența ei negativă”.
“Absenți nemotivați” la datoriile de părinte
Într-o cultură ca a noastră, responsabilitatea pentru educarea copiilor în acest sens cade aproape exclusiv în brațele părinților – și în mod special pe umerii mamelor, căci tații sunt de multe ori “absenți nemotivați” la datoriile de părinte, mai ales când e vorba despre subiecte mai sensibile sau tabu.
Unul dintre aceste subiecte tabu este sexul, dar există multe alte subiecte din sfera sexualității care pot trezi curiozitatea naturală a tinerilor și îi pot expune pe aceștia la riscuri majore, atunci când informația care ajunge la ei nu îi ajută să discrimineze corect între bine și rău, între OK și NOT OK în relațiile lor cu alte persoane – copii, adolescenți sau adulți.
Curiozitatea copiilor și adolescenților este normală și are de-a face cu tendința lor firească de a deveni autonomi și de a-și purta singuri de grijă.
Citeşte întreaga ştire: IN A RELATIONSHIP | Cum ajung copiii să vorbească despre sex?
