IN A RELATIONSHIP | Ajută-ți copilul să nu devină victima abuzului sau a exploatării sexuale! Ghid pentru discuțiile dintre părinți și copii despre relațiile de dragoste

De Silvia Guță, Duminică, 28 februarie 2021

După ce am explorat felul în care pandemia a modificat relațiile de dragoste ale tinerilor din România, am aflat că cei mai mulți tineri aleg să nu-și dezvăluie relațiile romantice în familie, din diverse motive. Deseori, relațiile de familie sunt mult prea tensionate pentru a suporta acest subiect plin de puncte sensibile. Copiii ajung să se simtă rușinați, vinovați sau să-și piardă încrederea în părinți și să caute o evadare din închisoarea de acasă. În cazurile grave, această evadare poate duce la abuz sau chiar la exploatarea sexuală a minorului. 

„Știu exact ce simți/gândești” – o iluzie toxică

O discuție în familie despre relațiile de dragoste ale adolescenților presupune confruntarea între două generații, între două perspective asupra realității și între două stiluri de gândire – de o parte adolescenții, de cealaltă parte părinții lor. Chiar dacă toți locuiesc în aceeași casă, ei tot vor avea sentimente, nevoi, opinii și convingeri diferite, care îi vor aduce adesea în situații de conflict. 

Iată câteva dintre răspunsurile adolescenților pe tema aceasta, pe care le-am primit printr-un formular online anonim:

• „Nu pot să discut cu părinții mei despre problemele mele în relație. Ajung să devină arme pe care le folosesc împotriva mea și am realizat cât de toxică e această situație, așa că prefer să nu detaliez mai nimic. Au știut mereu doar cu cine sunt împreună și atât. Și până și acest lucru mi-l reproșează.”
• „Părinții sunt la curent cu tot ceea ce se întâmplă și totodată sunt foarte apropiați de prietenul meu. Unele detalii prefer totuși să le țin pentru mine.”
• „Până anul ăsta, le-am păstrat de fiecare dată pentru mine și îmi era suficient să vorbesc cu prietenii mei din când în când. În carantină a fost pentru prima dată când i-am povestit mamei despre toate relațiile și încercările de relație de până acum și, cumva, m-am simțit foarte relieved (n.r. – ușurată).”

Oricât de bine intenționați am fi și oricât de veche ar fi relația, nu putem presupune că știm exact ce simte și ce nevoi are o altă persoană. Dacă plecăm de la o astfel de premisă care anulează experiența celuilalt și o echivalează automat cu experiența proprie, vom ajunge la concluzii și decizii nepotrivite, ba chiar nocive în unele cazuri.

Adolescentă anonimă: „Dacă aș fi părinte pentru o zi, mi-aș aduna copiii și i-aș întreba de nevoile și dorințele lor. Așa poate, împreună, am putea să împlinim măcar o parte din acestea.”

Viața amoroasă – subiect tabu între generații

Abuzurile sexuale nu sunt înțelese ca atare nici de părinți uneori – din lipsă de educație sau ca urmare a normalizării abuzurilor în mediul lor de viață.  În acest context, nici copiii nu primesc în familie o educație clară: reguli despre ce e permis și ce este inacceptabil (atingeri, gesturi, discuții sau propuneri din partea altor persoane) sau informații despre ce ar trebui să facă dacă li se întâmplă astfel de lucruri (cum să reacționeze, cui să spună ce au pățit, cum să se protejeze). 

În plus, atunci când copiii încep să pună întrebări despre sex sau sexualitate, părinții încep să se teamă. S-ar putea să reacționeze într-un fel care să-i facă pe copii să creadă că întreabă ceva rău sau greșit, că nu ar trebui să aibă astfel de curiozități, că e ceva interzis sau rezervat pentru oamenii mari. De teama pedepsei sau ca să nu fie certați de părinți, copiii învață să evite astfel de întrebări.

„Mai bine nu-ți mai spun nimic” începe în copilărie și se vede în adolescență

Dacă părinții sunt intruzivi sau autoritari, încearcă să-i oblige sau să-i condiționeze în vreun fel pe adolescenți să se supună unor decizii cu care ei nu sunt de acord, încrederea adolescenților în părinți va scădea. 

Treptat, tinerii vor fi din ce în ce mai tentați să-i excludă pe părinți dintre confidenții lor, tocmai pentru a se proteja de presiunea, reproșurile sau conflictele pe care le-ar putea declanșa. În același timp, și părinții, deconectați de la evenimentele din viața adolescenților, vor avea din ce în ce mai puțină încredere în aceștia. 

Neîncrederea reciprocă și distanța emoțională impusă ca mecanism de autoprotecție devin astfel modelele de relaționare din familie – normalitatea acelei familii. O normalitate foarte inconfortabilă.

Pentru soluționarea conflictelor există o mulțime de rețete recomandate de specialiști – de la sandvișul plângerii până la terapia de familie. Din păcate, oamenii aleg de multe ori să pună etichete dureroase și să-i învinovățească pe ceilalți, să tranșeze problemele unilateral și să întrerupă comunicarea cu cei cu care au ajuns în conflict, chiar dacă asta le aduce suferință tuturor celor implicați. 

Citeşte întreaga ştire: IN A RELATIONSHIP | Ajută-ți copilul să nu devină victima abuzului sau a exploatării sexuale! Ghid pentru discuțiile dintre părinți și copii despre relațiile de dragoste