IN A RELATIONSHIP | Dragostea între adolescenți în vreme de pandemie: „De la ne vedeam zilnic la școală la abia ne mai întâlnim o dată pe lună”

De Silvia Guță, Andrada Lăutaru, Duminică, 14 februarie 2021

La aproape un an de la începutul pandemiei, majoritatea tinerilor vorbesc despre sentimente puternice de singurătate, oboseală psihică, tristețe și îngrijorare. Mulți dintre ei menționează nevoia de a-și vedea și de a-și îmbrățișa prietenii, dar și frustrările generate de noile reguli impuse acasă, la școală și în societate. Distanțarea fizică și rigurozitatea ritualurilor de dezinfectare au făcut lupta cu virusul să ocupe un loc central în viața de zi cu zi a tuturor. De Ziua Îndrăgostiților, ne-am uitat la cum se trăiesc relațiile romantice din băncile liceelor în viața online. I-am întrebat direct pe adolescenți.

• „Mi-au luat din pofta de viață pe care o aveam până în martie 2020, sunt stresată, supărată și mă gândesc la cât de bine o să reușesc eu să mă formez profesional în online.”;
• „Mama mea fiind cadru medical a fost supergreu, ea a stat într-o cameră separată o perioadă de timp, mai ales la început. Eu m-am dus la bunica două luni.”;
• „Consider că (n.r. – părinții) nu sunt în măsură să-mi dea sfaturi în această direcție (n.r. – pentru viața romantică), având în vedere că ei nu au putut să aibă grijă de relația lor, iar după despărțire nici nu-și mai vorbesc”, răspund unii adolescenți. 

Pentru a ajunge la adolescenți, echipa „In a Relationship” a lansat un chestionar, dar a și vorbit online cu câțiva dintre ei. Un tânăr de 18 ani povestește cum i-a influențat pandemia relația cu iubita lui, dar și pe cea cu părinții. Cum a fost să navigheze în clasa a XI-a printr-un set dublu de reguli?

La început de relație se depășesc prejudecățile 

Mircea*, 18 ani,  și Alina*, 17 ani, se știau de vreo doi ani când au decis să-și transforme prietenia într-o relație. În mai se împlinesc 3 ani de când sunt împreună.  ,,Un an am ajutat-o cu școala, că ea era înainte de examenul de final de a VIII-a, un an a fost doar al nostru, n-am avut nicio treabă și un an a fost cu pandemia”, povestește Mircea într-un video call.

Din punct de vedere psihologic, relațiile de cuplu ale adolescenților sunt o categorie cu totul specială, fiind în același timp relații de atașament, de explorare a identității și de antrenare a aptitudinilor interpersonale. Ele pot funcționa ca un refugiu de la viața din interiorul familiei sau ca o completare firească. Forma pe care o iau pentru tineri depinde foarte mult de mentalitatea părinților și de regulile impuse de aceștia. Cuplul de adolescenți cu care am vorbit ne-a povestit că au început să se întâlnească în secret. ,,Alor mei le-am spus mai devreme, n-au treabă cu mine, fiind băiat, dar cu ai ei a fost puțin mai complicat, pentru că avea examen, trebuia să se axeze pe școală”, povestește Mircea.

Regulile pentru el, regulile pentru ea

,,Eu nu prea am oră de ajuns acasă, dar ea, da. O sună părinții să ajungă acasă și na, e logic, fiind fată, mai mică, am înțeles. Așa că după școală, repet ce mai am de repetat, mă văd cu ea, pentru că nu poate să stea până târziu, iar cu prietenii mei mă văd după, cu ei pot sta până la 11, 12, 1 noaptea.” 

Libertatea adolescentelor depinde foarte mult de mentalitatea părinților, în general. Dacă părinții sunt adepții rolurilor tradiționale în familie sau pun preț mai degrabă pe dezvoltarea intelectuală a fiicelor lor adolescente, cu siguranță vor ignora, neglija sau încălca o mulțime de nevoi ale fetelor, chiar dacă intenția lor este să le protejeze. 

Din perspectiva sănătății mintale, în pandemie, adolescentele au trăit o mulțime de nedreptăți în raport cu părinții lor, la cote crescute: 

• presiunea de a performa la școală sau de a renunța la școală în favoarea responsabilităților domestice;
• interdicția de a fi implicate în relații de cuplu și/sau de a se vedea cu partenerii lor, cu sau fără reguli explicite apropo de sexualitate; 
• limitarea sau interdicția timpului petrecut cu grupul de prieteni și reproșurile cu privire la nevoile de socializare ale tinerelor;
• critica sau interdicțiile legate de aspectul fizic și ritualurile de îngrijire corporală sau comportamentul „nefeminin” al fetelor;
• îngrijirea sau supravegherea copiilor mai mici din familie sau a bătrânilor;
• curățenia în casă și prepararea hranei, în special în familiile numeroase sau vulnerabile din punct de vedere financiar.

De multe ori, aceste lucruri declanșează conflicte identitare în sufletul adolescentelor. Pe de o parte, ele simt datorie și iubire față de familie, iar pe de altă parte apar frustrarea, oboseala și nevoia unei decizii care, uneori, presupune încălcarea regulilor de acasă. Fiind nevoite de multe ori să aleagă între familie și relațiile romantice, adolescentele ajung să-și creeze „personalități paralele” și să se ascundă de părinți pentru a putea să-și construiască relații de cuplu. 

Acest lucru le vulnerabilizează și le predispune să intre în relații abuzive, prețuind mai degrabă efortul de a păstra o relație și timpul scurs de la începutul relației, în detrimentul siguranței, încrederii și armoniei în cuplu. Câtă vreme relațiile romantice le sunt interzise adolescentelor sau reprezintă o sursă de reproșuri și batjocură în familie, ele vor fi cu atât mai atractive și mai periculoase pentru tineri – și fete, și băieți. 

În interiorul relațiilor de cuplu însă, adolescenții și adolescentele pot regăsi acea căldură sau înțelegere care poate contrabalansa suferința sau neplăcerile din familie.

Citeşte întreaga ştire: IN A RELATIONSHIP | Dragostea între adolescenți în vreme de pandemie: „De la ne vedeam zilnic la școală la abia ne mai întâlnim o dată pe lună”