Cum poate un profesor să recunoască abuzul la care sunt supuși elevii săi

Profesorii din școlile internaționale au la începutul anului școlar cursuri specializate pentru a recunoaște cazurile de abuz în rândul elevilor lor. Copiii încearcă de cele mai multe ori să le spună adulților din jur, prin comportament, că li se întâmplă ceva. Profesoara de limba română Diana Mihalache a explicat pentru Școala 9 cum a învățat să identifice copiii care au parte de relații abuzive acasă și cum să le adreseze.  

22.11.2021 de Bianca Vasile

Violența împotriva copiilor este în continuare un fenomen în România. Ajung în atenția autorităților doar 15 mii de cazuri de violență și abuz împotriva minorilor în fiecare an, însă specialiștii spun că este o pătură mult mai mare de situații neraportate. Școala este un filtru bun pentru identificarea elevilor care au relații toxice în familie. 

Diana Mihalache, profesoară de limba română la Verita International School din București, a povestit pentru Școala 9 cum sunt gestionate abuzurile în cadrul școlilor private. A lucrat în domeniul educației încă din facultate, ca educatoare în grădinițe de stat și apoi a început să lucreze în școlile private. „De când sunt în mediul școlii private, mi-am dorit ca unele din lucrurile pe care le fac aici să le cunoască și colegii mei din școlile de stat”, spune profesoara. Și unul dintre lucrurile pe care le împărtășește este tocmai tema sensibilă a violenței împotriva copiilor. 

Școala 9: În școlile private sunt desfășurate în fiecare an cursuri de recunoaștere a abuzurilor pentru profesori. Cum decurg aceste cursuri?

Diana Mihalache: Eu am experiență în două școli internaționale. La fiecare început de an, se fac aceste cursuri de protecția copilului, iar ele sunt făcute ori de către cineva din școală, adică directorul instituției sau unul din directori, care are la rândul lui formare în zona respectivă sau de psihologii care lucrează la școală. Ei împart de obicei cursurile astea pe care le facem, adică împart abuzul în patru tipuri mari: abuz verbal, abuz fizic, abuz sexual și abuz emoțional.

O altă metodă prin care se pot instrui profesorii în acest domeniu este prin intermediul unor platforme educaționale. Una din ele se numește EduCare, este din Marea Britanie și acolo sunt o mulțime de cursuri, de exemplu, unul dintre cele pe care le-am făcut eu se numeste Child Protection Course (curs de protecția copilului – n.r.). 

De asemenea, ceea ce mai trebuie reținut este că într-o școală internațională există persoane desemnate cărora li se pot adresa atât profesorii, cât și copiii. Dacă un copil are o problemă, se poate adresa direct acelui profesor care este abilitat exact pe problema asta cu protecția copilului. 

Îmi puteți da exemple de câteva instituții la care se poate apela pentru ajutor?

Știu că există un serviciu care se numește Telefonul copilului care poate fi apelat. Lucrurile depind de la caz la caz. De exemplu, dacă un copil vine la cineva din școală și spune că are o problemă acasă, atunci copilul în primul rând este consiliat la nivelul școlii sau se poate încerca o discuție cu familia, atât timp cât lucrurile sunt în regulă pentru copilul respectiv.

Dacă lucrurile sunt mai complicate, acei angajați abilitați să se ocupe de acest subiect pot merge mai departe, până la poliție dacă este nevoie, dar în general lucrurile nu se întâmplă așa, în general se încearcă o consiliere.

Ce să nu faci după ce recunoști un copil abuzat 

Cum ați proceda dumneavoastră dacă ați semnala un astfel de abuz?

Indiferent care ar fi cazul, dacă observ în clasă un copil mai retras sau mai trist care are probleme sau dacă un copil vine singur la mine, în principiu aș încuraja copilul să spună dacă ceva este în neregulă. În al doilea rând aș încerca să-i ofer suportul emoțional de care are nevoie, să-i spun că sunt acolo pentru el. 

Copiii nu se deschid întotdeauna și nici nu trebuie să insiști, e suficient să spui: „sunt aici pentru tine, dacă te pot ajuta cu ceva, te rog să-mi spui sau dacă vrei să-mi spui ceva, te ascult cu atenție”, dar nu mai mult de atât. Dacă insiști, s-ar putea să obții efectul opus față de cel pe care îl doreai. Asta aș face eu, l-aș asigura că sunt acolo să-l ascult și să-l ajut, iar mai departe aș vorbi cu oamenii abilitați în direcția aceasta.

Chiar dacă după ce recunoaștem un copil abuzat ne dorim să-l ajutăm cât mai repede și cât mai mult, există niște lucruri pe care nu le putem face și niște bariere de care trebuie să ținem cont, pentru că altfel putem obține un rezultat nedorit. 

Care sunt semnele comportamentale prin care recunoașteți un copil care este victima unui abuz sau care vă ridică un semn de întrebare?

Există mai multe semne prin îmi dau seama dacă un copil este abuzat sau nu, care se separă în diferite categorii. În primul rând avem semnele de neglijare, adică absența și întârzierea la ore, igiena precară, hainele în stare proastă. Când vorbim de abuzul fizic, ne gândim la cicatrici, arsuri, mușcături, tăieturi, semne și vânătăi, iar când vorbim de abuzul emoțional, vorbim despre un comportament inexplicabil, haotic și dezvoltare fizică și emoțională întârziată.

Cel mai important lucru când vine vorba de un copil abuzat este să nu insistăm și să nu-l presăm cu întrebările. De multe ori, copiii nu se deschid, ori de rușine, ori de frică sau pur și simplu pentru că se gândesc că lucrurile vor trece de la sine, neconștientizând urmările acestor abuzuri.

Astfel, pentru a-i ajuta și pentru a-i face să prindă încredere în noi este foarte important să știm cum să-i abordăm. Cum vorbim cu copiii abuzați?

Aici este o întreagă știință, că nu te duci la el și-l întrebi „Georgică, te-a bătut mama ta?”. Nu funcționează lucrurile așa, întrebările trebuie puse în așa fel încât copilul să se simtă în siguranță. 

Citește întregul articol pe Școala9.ro