IN A RELATIONSHIP | „A te răzgândi înseamnă că te dezvolți.” De ce a-ți schimba părerea nu înseamnă neapărat neseriozitate

De Silvia Guță, Duminică, 23 ianuarie 2022

Începutul unui nou an este un motiv important de celebrare în societatea modernă, intens preocupată de eficientizarea productivității individuale și colective. Rezoluțiile de anul nou sunt un simbol al acestei preocupări din ce în ce mai pronunțate, dar în spatele lor vom găsi un amalgam de idei, credințe și convingeri care provoacă de multe ori chiar conflicte interioare, adică generează deprimare și anxietate. Astăzi vom discuta despre importanța răzgândirii, chiar și atunci când e vorba de obiectivele și dorințele pe care ni le-am setat pentru viitor. 

Pe modelul proverbial „Nu aduce anul ce aduce ceasul”, s-a demonstrat deja că simplul fapt că îți dai timp să te gândești serios la ce vrei să realizezi în viitorul apropiat va determina creșterea șanselor ca lucrurile respective să se materializeze.  Explicația simplă sună cam așa: odată decise obiectivele și dorințele prin negociere internă, creierul tău se poate ocupa de elaborarea strategiilor care le pot face să devină realitate.

Tirania rezoluțiilor de an nou

Pe de altă parte, rezoluțiile de an nou au devenit pretexte pentru nenumărate mesaje ultrapozitive, inspiraționale și motivaționale din social media, ceea ce contribuie la conturarea unui vector de presiune socială care îi afectează pe toți cei care consumă un astfel de conținut.

Cei mai expuși la acest tip de risc sunt copiii și adolescenții, datorită faptului că gândirea lor este încă foarte influențabilă, dar nici adulții nu scapă prea ușor.  În anumite cazuri, preluarea non-critică a practicii rezoluțiilor de final de an vine la pachet cu programarea unui dezastru în viața emoțională. 

Când anul se termină și eu îmi dau seama că nu am reușit să obțin ce-mi propusesem, s-ar putea să interpretez acest lucru ca fiind o dovadă clară a faptului că nu sunt suficient de bun/-ă pentru a-mi duce planurile la bun sfârșit. Sună cunoscut? Da, este același tip de interpretare pe care mulți oameni învață să-l aplice devreme în viață, atunci când întâmpină un eșec sau o dezamăgire. 

Să nu tragem concluzii pripite

Dacă analizăm mai atent, neîndeplinirea acestor planuri ține în primul rând de capacitatea individului de a-și stabili obiective realiste și realizabile. Desigur, copiii și adolescenții sunt cei mai vulnerabili în fața rezoluțiilor nerealiste, tot pe fondul gândirii lor imature și ușor influențabile. 

Apoi, contează și influența factorilor externi – cei pe care îi conștientizăm, dar și cei care acționează sub radarul observației noastre. Acești factori externi nu se află sub controlul nostru, dar dacă îi trecem cu vederea și nu-i includem în autoevaluările noastre, cel mai probabil ne vor determina să ajungem la o concluzie de tipul: „E vina mea că nu am reușit”.

Iar concluzia aceasta este extrem de nocivă pentru echilibrul psihic individual, pentru că:  afectează negativ stima de sine; scade încrederea în propriile forțe; ne predispune la alte erori și interpretări greșite în raționamentele noastre ulterioare. 

Ajungem în situația în care un model de comportament pozitiv, de automotivare (stabilirea rezoluțiilor de anul nou) să genereze o serie de concluzii false sau autodepreciative, care afectează negativ gândirea și starea emoțională a oamenilor. Ce e de făcut? 

Citeşte întreaga ştire: IN A RELATIONSHIP. „A te răzgândi înseamnă că te dezvolți.” De ce a-ți schimba părerea nu înseamnă neapărat neseriozitate