De ce nu am puterea de a alege ce vreau să fac cu corpul meu?

Întrebare:

„Am 18 ani și sunt în clasa a 12a. Este un an important pentru mine și plin de stres. Stresul vine din surse multiple, examenul de bacalaureat, admiterea la facultate, faptul că este ultimul meu an de liceu… sau cel puțin teoretic. Pentru că ultimii 2 ani i-am petrecut mai mult acasă, izolată de prietenii și colegii mei din cauza pandemiei. Părerile sunt împărțite peste tot în jurul meu când vine vorba despre vaccin. Sunt sceptică, dar cu toate acestea nu vreau să le impun celor din jurul meu părerea mea, prefer să mă informez singură, dar nu prea am de unde.

Întreaga lume este împărțită în două tabere, a vacciniștilor și a nevacciniștilor, fiecare susținându-și vehement convingerile cu propriile argumente. Nu știu dacă ar trebui să mă vaccinez sau nu, pentru că nu mi se pare în regula faptul că guvernul pune atâta presiune, nu mi se pare în regulă faptul că în mass-media unicul slogan este „Vaccinează-te!” fără să se prezinte și reacțiile adverse posibile în urma vaccinului, sau ce le generează. 

Eu am trecut deja prin boală, am anticorpi, părinții mei la fel, sunt o persoană responsabilă, port masca corect oriunde merg, evit zonele aglomerate, sunt convinsă că acest virus există, dar nu știu ce să spun cu privire la vaccin. Este cu adevărat sigur? Care este cel mai potrivit pentru mine? Care sunt reacțiile adverse care pot apărea, și care sunt posibilele cauze care le pot cauza? De ce există atâta presiune în jurul meu și de ce nu am puterea de a alege ce vreau să fac cu corpul meu?

adolescentă anonimă

Bună!

Într-adevăr, stresul este la cote uriașe în ultima vreme – și nu doar pentru tine, ci pentru întreaga lume. Chiar dacă ne-am învățat deja cu această „normalitate” a ultimilor doi ani, nimeni nu poate să nege existența acestei presiuni reprezentată de pandemia on-going.

Ultimul tău an de liceu ar fi fost oricum stresant, și asta în mare parte din cauză că societatea noastră nu a învățat încă să-i susțină cu adevărat pe tineri să se dezvolte. Mai degrabă îi amenință cu pedepse și consecințe negative, cum ar fi notele mici, sărăcia, eșecul sau alte probleme de oameni mari, pe modelul „Dacă nu ești bun la învățătură, o să ai o viață grea.” Dar aceste metode nu încurajează, ci produc teamă și tensiune permanentă în sufletele copiilor și tinerilor. Știi și tu, o simți pe pielea ta.

Sper că ți-ai găsit o cale de a-ți imagina propriul tău viitor și în culori frumoase. Nu neapărat roz, desigur, că doar nu vrem să ne predispunem singuri la dezamăgiri repetate în lumea asta plină de neprevăzut. Citesc printre rândurile tale și-mi dau seama că ești o tânără determinată și responsabilă, conștientă și totuși foarte speriată. Pe toți ne sperie viitorul, dar e clar că pentru tine, în această perioadă, s-au adunat multe frici cu care nu știi ce să mai faci. 

Izolarea aduce o mulțime de probleme

Izolarea de care vorbeai s-ar putea să fie una dintre marile vinovate pentru acest nivel ridicat de teamă și anxietate. În izolare, oamenii nu mai pot intra în rezonanță emoțională cu alți oameni și asta îi predispune la tot felul de dificultăți emoționale:

  • sentimente de singurătate și demotivare
  • anxietate socială și teama de a fi respinși sau judecați
  • rigidizarea gândirii prin lipsa perspectivelor diferite pe care le aduce socializarea cu alți oameni
  • scăderea gradului de toleranță la frustrare

… și multe, multe altele. Există deja o grămadă de studii internaționale care demonstrează statistic existența acestor efecte secundare ale izolării din pandemie, dar și reportaje de la firul ierbii în limba română, cum e acesta de pe Școala9. 

Când înoți împotriva curentului

O parte din frustrarea ta vine din presiunea pe care o resimți din media și din jurul tău cu privire la vaccinare. Tu spui că principalul mesaj din media încurajează vaccinarea, dar nu oferă și suficiente informații pentru a-i ajuta pe oameni să ia o decizie și să fie împăcați cu ea, oricare ar fi. Din păcate, ai dreptate să te plângi de lipsa de materiale informative accesibile și bine documentate, dar asta nu înseamnă neapărat că acesta este mesajul dominant.

Mulți alți oameni întâmpină aceeași problemă apropo de lipsa informațiilor clare, dar mesajele antivacciniste care circulă în paralel cu îndemnurile la vaccinare sunt foarte puternice în societatea noastră, în special acolo unde autoritățile nu au niciun fel de control.

Eu îți recomand să-ți începi documentarea pornind de la materialul de pe Mindcraft Stories „Ce știm despre vaccinarea copiilor și adolescenților” și să deschizi cât mai multe dintre link-urile de acolo către cercetări, studii și interpretări ale specialiștilor.

Încrederea scăzută în autorități și în oameni

Faptul că mesajele vacciniste și antivacciniste circulă în paralel în societate îi face pe oamenii de toate vârstele să se îndoiască permanent de recomandările autorităților. Pe fundalul unei încrederi scăzute a populației în clasa politică și în sistemele publice (sănătate, educație, asistență socială etc.), țara noastră înregistrează o rată de vaccinare foarte mică și foarte lentă în raport cu alte state UE. 

Așadar, aș zice că o mare parte din neîncrederea ta e rezultatul unei presiuni a majorității – așa cum percepi tu majoritatea, adică tabăra vacciniștilor. Totuși, cei mai mulți oameni din țara noastră nu sunt de acord cu vaccinarea, dacă e să ne luăm după procentajul vaccinării care e puțin peste 39% în acest moment. Ba chiar aș îndrăzni să spun că te simți cumva vizată de discursul vacciniștilor, care de multe ori devine abuziv la adresa celor care refuză vaccinarea din diverse motive. 

„Cu musca pe căciulă”

În realitate însă, tu nu faci parte din nicio tabără – nu te încadrezi nici la vacciniști, nici la antivacciniști, după cum reiese din mesajul tău. Dar s-ar putea ca apropiații tăi să fie mai aproape de tabăra care se opune vaccinării – spun asta pentru că și tu pari să fi preluat o parte din argumentația lor. Surse de informare există, însă este nevoie și de dorința de a le consulta, răbdarea de a face documentarea și sortarea informațiilor și capacitatea de a extrage o concluzie care să te mulțumească.

Și abia acum ajungem, de fapt, la partea importantă. Ceea ce pare că te-ar mulțumi pe tine, la fel ca pe mulți alții din tabăra anti-vaccin, este certitudinea absolută că vaccinul este sigur.

Ei bine, așa ceva nu îți poate oferi nimeni. Imunizarea prin vaccinare este cu mult mai sigură decât imunizarea prin îmbolnăvire, pentru că evită cazurile foarte grave și încetinește răspândirea virusului, dar o asigurare că vaccinul este 100% sigur nu îți poate oferi niciun specialist responsabil. Dacă cineva pretinde așa ceva, activează-ți gândirea critică și investighează un pic mai atent situația.

E momentul să-ți exersezi liberul arbitru mai conștient

În cazul tău, pare că problema vine dintr-o înțelegere inflexibilă a conceptului de probabilitate și dificultatea psihologică de a-ți asuma niște riscuri, oricât ar fi de improbabile. Dacă ți-ai pune problema la modul matematic și ai avea toate datele problemei, ar fi ușor, nu? Dar în viață lucrăm cu mai multe necunoscute decât la pregătirea pentru bacul la mate. 

Intuiția mea, bazată și pe experiența ultimilor doi ani, îmi spune că strategia psihologică de evitare a unei decizii este ceva ce ai împrumutat sau ai învățat de la familie și apropiați. Dacă tu consideri că ai depus suficient efort pentru a te documenta din surse științifice și cu toate astea nu ai reușit să extragi o concluzie cu care să fii împăcată, atunci singura întrebare la care pot eu să-ți răspund este: „De ce nu am puterea de a alege ce vreau să fac cu corpul meu?”

Iar răspunsul este simplu: pentru că nu ai exersat acest tip de decizie suficient de des, suficient de conștient și cu sprijin din partea figurilor tale de atașament și autoritate, adică părinții, dar și familia extinsă sau profesorii. Probabil că va mai dura ceva timp până să-ți negociezi și să-ți dobândești acest tip de libertate. Dar primul pas este să înțelegi că este și o libertate personală, adică un drept al tău, și o responsabilitate – față de tine și față de cei din jur.

Poate că în relația ta cu părinții nu ai primit suficiente încurajări și validări apropo de capacitatea ta de a lua decizii bune pentru tine. Poate că un eveniment traumatic, o boală sau un accident, i-a determinat să devină hiperprotectivi față de tine și să-ți refuze (deocamdată) dreptul de a lua decizii pe cont propriu – nu doar decizii medicale, ci de orice fel – făcându-te să simți că ai nevoie de aprobarea lor tot timpul.

Poate că are importanță și faptul că ești fată – în societatea noastră fetele au mai puțină libertate și autonomie decât băieții, ca urmare a stereotipurilor de gen încă foarte puternice în mentalitatea colectivă. Și poate că nici părinții tăi nu reușesc să decidă pentru ei înșiși în privința vaccinului anti-Covid-19 și atunci e greu de presupus că ar putea să te încurajeze pe tine să gândești altfel. 

Cunoaște-te pe tine!

Eu ți-aș recomanda să începi un jurnal de introspecție, în care să scrii în fiecare zi câteva rânduri. Acest exercițiu te va ajuta să intri în contact cu emoțiile tale și să le traduci în idei, să le observi cum se transformă și către ce fel de comportamente te împing.

Ai putea citi și articolul acesta, în care am detaliat câteva metode de a ajunge să te cunoști mai bine pe tine însăți. Astfel, vei vedea că și deciziile importante vor deveni ceva mai ușoare, căci vei avea o imagine mai clară asupra propriilor tale emoții, nevoi și obiective. Iar acolo doar tu ai acces nemijlocit 🙂